La dat de 3 martie 1897 a fost cumpărată nava de pasageri şi poştă „Ignazio Florio“ (pavilion: Italia, IMO: 5600824, indicativ: HBOK, armator: S.M.R., port de înregistrare: Constanţa, corp din oţel, puntea din oţel şi lemn, 1.605 trb., 635 trn., lungime: 88,10 m, lăţime: 10,50 m, înălţime: 7,10 m, pescaj maxim: 6,13 m, propulsie: 2 maşini cu triplă expansiune, 2 elice, puterea maşinii: 4.113 c.p., viteza medie în regim curent: 17,5 Nd., combustibil: păcură, capacitatea depozitului de combustibil: 2.500 to., pasageri: 96 persoane, cabine clasa I: 16 cu 48 paturi, cabine clasa II: 12 cu 52 paturi, 3 cale – 550 mc, constructor: 1896, „Orlando“, Leghorn, Livorno – Italia). Pe navă se găseau restaurante, saloane pentru dame, fumoare, cabinete speciale pentru familii, coafor, medic, băi, telegrafie fără fir, iluminat electric, calorifere etc.
Nava a aparţinut societăţii italiene „Florio e Rubatino“ şi a fost cumpărată cu suma de 1.526.252,95 lei.
La data de 1 iulie 1898 a fost botezată cu numele „Principesa Maria“ (pavilion: România), nume purtat şi în anul 1918.
Nava de pasageri şi poştă „Principesa Maria“ a intrat în serviciu în locul navei „Meteor“ (pavilion: România, IMO: 1091097, 1.179 trb., construită în anul 1887, pe 22 februarie 1898 s-a scufundat în Marea Neagră).
În timpul primei conflagraţii mondiale a fost considerată navă-amiral şi a fost utilizată ca crucişător auxiliar şi puitor de mine.
A mai purtat numele „Principesa Maria“ (1898), „Osvobozhdeniye“ (1918) şi „Principesa Maria“ (1918). A fost tăiată în România, în aprilie 1938.
