Primăria Constanța a lansat în dezbatere publică inițiativa realizării unor statui/ monumente ale unor personalități din istoria Constanței, obiective ce urmează să fie amplasate în diferite zone ale orașului.

Specialiștii consultați până în prezent au propus pe următorii:

Împăratul Constantin cel Mare, Regele Carol I, Regele Ferdinand, Remus Opreanu (primul prefect al Constanței) și Cella Serghi (scriitoare, publicistă și traducătoare, născută la Constanța).

În știrea din 19 august a.c., referitoare la această dezbatere, televiziunea CONSTANȚA TV a propus următoarele personalități:

• Horia Macellariu (contraamiral, supranumit „Salvatorul Constanței”) ● Horia Agarici (maior, supranumit „Salvatorul Constanței”) ● Constantin (Bibi) Costăchescu (comandor, comandantul submarinului „Delfinul”) ● Costin Ionașcu (general, comandantul Diviziei 9 Infanterie din Dobrogea) ● Mihail Coiciu (mai multe funcții administrative, printre care de trei ori primar al Constanței, director al Prefecturii, președinte al Consiliului Județean).

Evident, lista rămâne deschisă și poate fi completată cu propuneri din partea celor interesați de promovarea unor personalități locale, care au marcat viața publică a orașului nostru.

 CONSTANTIN (Bibi) COSTĂCHESCU

Născut la data de 12 aprilie 1909, Pleșești (Suceava), decedat la data de 08 august 1983, la Constanța, înmormântat în Cimitirul Central.

Tatăl său a fost învățător, iar mama casnică. A fost primul dintre cei trei copii ai familiei Costăchescu, fiind urmat de o soră (Lucreția) și un frate.

Primii doi ani de școală i-a absolvit la școala din satul natal, ceilați doi urmându-i la Fălticeni (1921).

A absolvit Liceul Militar „General Macarovici” din Iași în anul 1928, după care, în toamna aceluiași an, a început cursurile Școlii Navale din Constanța, pe care a absolvit-o în 1930 cu gradul de sublocotenent, fiind clasat al 2-lea în ordinea mediilor obținute. De asemenea, a absolvit ca șef de promoție Școala de Aplicație a Marinei.

„Un ofițer eminent din toate punctele de vedere”

În perioada 1930 – 30 decembrie 1954 fost avansat de la gradul de aspirant la gradul de comandor și a îndeplinit diverse funcții în Marina Militară, de la comandant de pluton la Șef de Stat Major al Forțelor Navale (1948 – 1951), în tot acest interval de timp fiind mutat de aproximativ 30 de ori.

În anul 1933 a absolvit Școala Specială a Marinei, ofițerul manifestând o atracție deosebită pentru științele exacte, în mod deosebit pentru matematica aplicată.

În perioada 1934 – 1937 a predat geometria descriptivă, plană și în spațiu, la Școala Navală, rezultatele sale fiind remarcabile și apreciate de comandantul școlii, acesta declarându-l „apt pentru a preda cu aceeași autoritate și alte ramuri ale matematicii, motiv pentru care l-am propus să fie numit în fiecare an profesor la Școala Navală”.

După un scurt stagiu ca ofițer cu navigație pe nava-bază „Constanța”, la data de 1 octombrie 1938 a fost numit în funcția de comandant-secund pe submarinul „Delfinul”, avându-l comandant pe comandorul Lungu Corneliu. Acesta l-a caracterizat ca fiind un „ofițer eminent din toate punctele de vedere, care și-a însușit cunoștințele necesare unui comandant de submarin”.

În anul următor a fost la fel de bine apreciat, de data aceasta comandantul său fiind comandorul Victor Voinescu: „A dovedit a fi un bun comandant de submarine, dând dovadă de pregătire deosebită și aplicație pentru comandă, energic, a știut să-și apropie echipajul ca să-și formeze cu dânsul un bloc, gata pentru orice misiune”. De fapt, în toate aprecierile sale de serviciu se găsesc aprecieri la superlativ pentru activitatea sa.

Comandat de Costăchescu, submarinul DELFINUL a scufundat un cargou sovietic

Din octombrie 1939 până în noiembrie 1943 a deținut funcția de comandant al submarinului „Delfinul”.

În timpul campaniei din Est cu submarinul „Delfinul” a îndeplinit șapte misiuni de răboi.

În anul 1941 a executat două cruciere de război, una în fața Constanței și cealaltă, în luna august, timp de opt zile, în apele inamicului.

La data de 5 noiembrie 1941, într-una dintre misiunile de supraveghere și atac, submarinul românesc a torpilat și scufundat cargoul sovietic „Uralles“, care transporta trupe, muniții și alimente.

A refuzat să torpileze o navă cu femei și copii la bord

Un alt eveniment important din istoria submarinului și cariera comandantului Costachescu s-a petrecut în timpul crucierii din zona Bosfor, când în raza de acțiune a submarinului „Delfinul” a apărut o navă de pasageri escortată de vedete.

La un moment dat, din cauze necunoscute, navele escortoare au părăsit raionul, nava de pasageri rămânând singură și la discreția submarinului românesc.

Vizibilitatea bună și distanța nu prea mare au făcut ca pasagerii de pe navă să fie observați foarte bine prin periscopul „Delfinului”, printre acești fiind văzuți femei și copii, lesne de dedus că aceștia aveau statut de evacuați.

Dând dovadă de un înalt umanism, comandantul Costăchescu a decis ca submarinul românesc să nu torpileze această navă inamică.

Sovieticii l-au condamnat pentru crime de război

Cele două momente excepționale din viața de comandant al submarinului au marcat cariera și viața lui Constantin Costăchescu. Primul eveniment, scufundarea cargoului „Uralles“ din zona Yalta, a făcut ca sovieticii să îl urmărească pentru a-l pedepsi, astfel că, la data de 10 septembrie 1951, ofițerul a fost trecut în rezervă cu gradul de soldat și condamnat pentru crime de război.

Aflat într-o astfel de situație extremă, ofițerul român a fost nevoit să redacteze un memoriu în care a arătat despre cruțarea navei de pasageri din zona Bosfor, astfel că, în urma verificărilor efectuate de autoritățile sovietice, în luna noiembrie a fost reabilitat, i s-a redat gradul de căpitan-comandor, a fost activat și numit șef de catedră specială la Institutul de Piscicultură din Constanța, iar în anul universitar 1953 (octombrie)/ 1954 (februarie) a deținut funcția similară la Institutul Tehnic Galați.

Pasionat de matematică

În anul 1955 a fost numit șeful catedrei de materiale și muniții de artilerie la Școala Superioară de Marină, după care, în 1956, a devenit șeful Facultății de Navigație din această instituție. Mulți dintre viitori marinari, unii trăiesc și azi, îl păstrează în memorie ca un dascăl de matematici din timpul cât a profesat în această facultate.

Comandantul Școlii scria despre acesta: „Are o bună pregătire generală și foarte bună de specialitate, care îi permit a conduce în bune condițiuni procesul de învățământ, are pregătirea metodică necesară, ceea ce îl ajută să facă pregătirea celorlalți ofițeri, profesori.”

În aprilie 1970, Costăchescu a ieșit la pensie, pentru limită de vârstă, dar nu a renunțat la pasiunea sa pentru matematică, despre aceste preocupări consemnând în memoriile sale:

„M-am ocupat de matematici și am publicat o serie de articole și probleme în «Revista Matematică» din Timișoara și în «Gazeta Matematică» din București, «Trigonometria pătratică sferică», «Contribuții la problema lansării de torpile» etc., iar problemele de matematică au fost zeci.”

A mai fost ambarcat pe distrugătorul „Mărășești“, „Regina Maria“, apoi pe nava S.M.R. „Suceava“, devenind comandant de cursă lungă.

Ordine și medalii

Pentru faptele sale de arme, comandorul Constantin Costăchescu (Bibi) a fost decorat cu opt ordine și medalii:

– Ordinul „Mihai Viteazul“ clasa a III-a;
– Steaua României clasa a V-a;
– Coroana României clasa a V-a;
– Crucea de Fier clasa I și clasa a II-a;
– Vulturul german;
– Virtutea Maritimă clasa a III-a și clasa a II-a navigant pentru fapte de arme;
– Meritul Militar clasa a II-a și clasa I;
– Medalia „Eliberarea de sub jugul fascist“.

Comandorul Costăchescu a fost un bun vorbitor de limba germană și franceză. A fost căsătorit cu Alexandrina (fostă Sava, născută în Corabia, jud. Olt, decedată la data de 2 aprilie 1981 la Constanța), casnică, vorbitoare de limba franceză și pasionată de pictură, o talentată pictoriță. Pierderea soției a constituit o tragedie pentru comandantul Costăchescu.

Comuniștii l-au considerat „un orișicine”!

În anul 1983 a încercat să se înscrie la cantina P.C.R. din Constanța, dar, deși s-a prezentat, a fost refuzat, spunându-i-se că acolo nu mănâncă „orișicine“, ceea ce l-a întristat profund. A fost o altă grea lovitură primită de la viață și de la oameni, dar nu și ultima.

La data de 8 august 1983, în timp ce se afla în spatele magazinului „Tomis“ din Constanța, a fost accidentat de un autoturism care efectua manevra de mers înapoi. Doborât la pământ, s-a lovit cu capul de bordura străzii. Chemată de urgență, ambulanța l-a transportat la spital, unde a fost internat, dar, după o săptămână, a decedat.

Au circulat mai multe versiuni despre acest accident stupid: că a căzut, urmare unui infarct, peste capota unei mașini, că ar fi fost lovit, că el ar fi lovit mașina etc.

A fost înmormântat în ziua de 11 august 1983, după o slujbă de pomenire la biserica „Sfinții Constantin și Elena“, mormântul soților Costăchescu fiind în Cimitirul Central din Constanța.

 Un brav ofițer al Marinei Române

Soții Costăchescu nu au avut urmași, dar au botezat pe doi dintre copiii (Ștefan și Elena) familiei Constantin și Chira Saca, domiciliați în aceeași curte de pe o stradă din Constanța, unde locuia și familia Costăchescu.

Prin felul său de a fi, cu o inteligență nativă, prin conștiinciozitatea, devotamentul, vitejia și spiritul de abnegație, dar și prin umanismul, bunătatea și cinstea sa, Constantin Costăchescu este considerat un brav ofițer al Marinei Române, rămânând în amintirile și pentru conștiința celor care l-au cunoscut ca un ofițer destoinic, un desăvârșit profesionist.