Articolul este inspirat din cartea ”Cum să nu investeşti” scrisă de Barry Ritholtz, preşedintele şi directorul de investiţii al Ritholtz Wealth Management LLC. În cadrul capitolului ”Doamna piaţă este raţională până la urmă” autorul încercă să desluşească de ce burselor nu le pasă atât de mult de economie, aşa cum noi am spera. Sunt arhicunoscute expresiile: ”Bursa este barometrul economiei” sau ”Bursa este termometrul economiei”. Dar, iată, că sunt cazuri în care bursele nu urmăresc, cu fidelitate, economia!
Scopul articolului este de a pune în evidenţă că acest fenomen al creşterii indicilor bursieri într-o economie aflată în dificultate, nu este caracteristic doar BVB, ci se întâmplă şi la case mai mari, de exemplu pe Wall Street. Ritholtz ne îndeamnă să desluşim această anomalie analizând ponderea companiilor în indicii bursieri, acordând o mare atenţie numitorului.
De multe ori s-a vehiculat ideea că BVB este decuplată total de economie, ba chiar că nu are nicio treabă cu economia. Desigur, această stare de fapt a avut un corespondent viabil în faptul că BVB a crescut, deşi economia scârţăie, iar bugetul se zvârcoleşte. Nu mai departe situaţia curentă, când Bursa a crescut cu 40% în perioada cumulată de la începutul anului. Creşterea faţă de aceiaşi perioadă a anului trecut este aproximativ 80%. Şi, culmea, toate aceste creşteri se petrec în contextul în care întreaga economie este în derivă.
Barry Ritholtz ne explică faptul cum şi indicele S&P 500, de multe ori, este decuplat de realitatea economică. Referitor la situaţia din 2020 se întreabă: ”Cum a devenit piaţa (bursa) atât de detaşată de economie?” Chiar insista ”decuplarea pieţei bursiere era neliniştitoare”! Tot el ne spune că situaţia economică pe care o trăim toţi – locală şi personală, într-o proporţie foarte mare, este necotată la bursă.
În anul 2020, în trimestrul al doilea, când PIB-ul în America a scăzut cu aproximativ o treime, logic ar fi fost ca şi indicele S&P 500 să înregistreze aceiaşi tendinţă. Cauza pentru care nu s-a petrecut această situaţie se datorează faptului că există sectoare cu o vizibilitate pregnantă pentru economie, dar care au semnificaţie redusă pentru indicii bursieri. Exemplifică cu cazul marilor magazine care au scăzut cu 63%, dar capitalizarea lor bursieră reprezintă abia 0,01 din indicele S&P 500. Despre companiile aeriene, foarte afectate de criza COVID, afirmă că reprezintă 0,18% din indicele bursier. Cele mai afectate industrii nu au contat prea mult in indicele S&P 500 din cauza contribuţiei minore a acestora în structura indicelui. Concluzionează autorul: ”economia americană nu este piaţa bursieră şi viceversa”.
Companiile care compun indicele principal BET reprezintă aproximativ 8-10% din PIB. Ne confruntăm cu o situaţie paradoxală: indicele principal BET a crescut cu 40% , în timp ce economia se află în dificultate, PIB-ul având creşteri ce se situează în jurul valorilor subunitare. Dacă analizăm ponderea companiilor în indicele BET, precum şi contribuţia companiilor din indice la formarea PIB-ului înţelegem de ce BVB pare să ignore economia. Bursa este o felie din toată economia, iar indicele principal BET este o subdiviziune a acestei felii.
Populaţia conştientizează problemele cu care se confrunta zi de zi, şomajul, creşterea preţurilor, incertitudinea zilei de mâne, şi cu toate acestea bursa creşte. Şi, atunci, cetăţenii se întreabă pe bună dreptate: de ce vibe-ul de pe bursă nu are corespondent şi în economie?
Barry Ritholtz vorbeşte de o orbire a analiştilor în faţa numitorului. Toată lume vede numărătorul-impactul economiei asupra acestor sectoare – dar majoritatea pierde din vedere numitorul, adică ponderea acestor sectoare în indicii bursieri. Prin interpretarea numitorului se poate ajunge la concluzia că sectoarele minuscule sunt insignifiante pentru performanţa indicelui.
Articol apărut inițial în Ziarul Financiar
