Fondul Monetar Internațional (FMI) recomandă României o reformă fiscală profundă, care să mute treptat povara fiscală de pe muncă și contribuțiile sociale către impozitele pe consum și, într-o măsură mai mică, pe capital. 

Potrivit FMI, România are un spațiu limitat pentru reducerea cheltuielilor, astfel că mobilizarea veniturilor devine crucială. Reformele propuse sunt menite să adreseze dezechilibrele structurale ale sistemului actual și să crească echitatea și eficiența fiscală.

Potrivit raportului, cadrul fiscal pe termen mediu al României prevede o reducere treptată a deficitului bugetar de la aproximativ 8% din PIB în 2024 la 7% în 2025 şi 3% (sau mai puţin) până în 2031.

Asistenţa tehnică a FMI propune un pachet de reformă fiscală care să crească veniturile, să îmbunătăţească stimulentele pentru muncă, să menţină atractivitatea investiţiilor de capital şi să închidă portiţele de optimizare fiscală abuzivă.

Recomandările principale vizează mutarea poverii fiscale de pe impozitarea muncii (inclusiv contribuţiile sociale) către impozitele pe consum şi, într-o măsură mai mică, pe capital.

Recomandările FMI sunt următoarele:

Impozitarea muncii

Se recomandă trecerea de la actuala cotă unică de impozit pe venit de 10% pentru veniturile din muncă la un sistem cu două cote de impozitare, de 15% şi 25%, aceasta din urmă aplicabilă doar veniturilor celor mai bogaţi 10% dintre contribuabili.

Pentru a reduce povara fiscală pe muncă pentru majoritatea contribuabililor, contribuţia la asigurările de sănătate ar trebui redusă semnificativ sau eliminată. În măsura în care există spaţiu fiscal, povara fiscală la veniturile mici ar trebui atenuată prin deduceri mai generoase sau prin introducerea unui program de beneficii pentru cei care lucrează. Contribuţiile la pensie ar trebui fie să nu mai fie deductibile, fie ca veniturile din pensii să fie impozitate.

Impozitarea veniturilor din capital şi a proprietăţii

Impozitul pe dividendele distribuite persoanelor fizice ar trebui majorat de la 8% la 10%, nivel similar cu cel al impozitului pe veniturile din dobânzi. Această măsură ar creşte veniturile, ar reduce posibilităţile de arbitraj fiscal şi ar îmbunătăţi progresivitatea sistemului.

Recomandările principale privind impozitul pe proprietate sunt: fuzionarea impozitului pe terenuri şi pe clădiri într-un singur impozit şi limitarea scutirilor, oferind totodată măsuri de sprijin fiscal pentru grupurile vulnerabile sub alte forme.

În privinţa impozitului pe profitul companiilor, se propune eliminarea creditului fiscal pentru sponsorizări şi înlocuirea scutirii pentru profitul reinvestit cu un credit fiscal de până la 50% pentru investiţiile eligibile, plafonat la 10% din obligaţiile fiscale pe profit.

Facilitatea fiscală pentru cercetare-dezvoltare ar trebui restructurată sub forma unui credit fiscal rambursabil.

În final, pragul de venituri pentru regimul microîntreprinderilor ar trebui redus semnificativ de la nivelul actual de 500.000 euro, de preferat armonizându-l cu pragul de înregistrare în scopuri de TVA (88.500 euro).

Impozitele pe consum

Pentru a creşte veniturile şi a crea spaţiu fiscal pentru reducerea contribuţiei la sănătate, cotele reduse de TVA ar trebui majorate la nivelul cotei standard, cu excepţia alimentelor de bază—majorarea putând fi implementată treptat pentru a atenua impactul asupra preţurilor de consum. De asemenea, cota standard de TVA ar trebui majorată de la 19% la cel puţin 20% în 2025 şi ulterior la 21%, apropiindu-se astfel de media UE-27 de 22%.

Accizele ajustate cu inflaţia pentru tutun şi alcool ar trebui majorate, iar acciza pentru vinurile liniştite şi spumante ar trebui unificată la circa 60 RON/hl (la preţurile actuale).

Accizele ajustate cu inflaţia pentru combustibili fosili ar trebui crescute treptat către nivelurile optime. Suplimentarea preţurilor carbonului ar trebui însoţită de programe, cum ar fi transferuri băneşti ţintite, pentru a proteja gospodăriile cu venituri reduse de impactul asupra preţurilor la energie.

Contextul raportului FMI

Cadrul fiscal pe termen mediu al României prevede o reducere treptată a deficitului bugetar de la aproximativ 8% din PIB în 2024 la 7% în 2025 şi la 3% (sau mai puţin) până în 2031. Având în vedere spaţiul limitat pentru consolidarea cheltuielilor – dat fiind raportul scăzut între cheltuieli şi PIB – mobilizarea veniturilor este esenţială.

Pe termen scurt, România a convenit cu Comisia Europeană (CE) să adopte reforme fiscale (nespecificate) pentru a creşte veniturile în 2025 cu 1,1% din PIB. Cu al treilea cel mai scăzut raport taxe/PIB din Uniunea Europeană (UE), există un potenţial semnificativ ca politicile fiscale să completeze transformarea digitală a administraţiei fiscale pentru a genera venituri suplimentare.

Rezumatul constatărilor

Povara fiscală pe muncă în România – care include impozitul pe venit al persoanelor fizice (PIT) şi contribuţiile obligatorii la asigurările sociale (CAS şi sănătate) – este printre cele mai mari din UE la veniturile mici, deşi, la nivelul salariului mediu, aceasta este sub media europeană.

Povara ridicată la veniturile mici creează un obstacol pentru intrarea pe piaţa muncii formale pentru lucrătorii cu venituri scăzute.

Lipsa de progresivitate a acestei poveri pe întreg spectrul veniturilor face ca sistemul PIT să nu îşi îndeplinească rolul de principal instrument de redistribuire.

Cheltuielile fiscale asociate scutirilor de contribuţii sociale sunt substanţiale, iar discrepanţele între contribuţiile datorate de lucrătorii independenţi şi cei salariaţi creează oportunităţi de arbitraj fiscal.

Introducerea unui sistem de cote marginale progresive de impozitare poate mobiliza venituri, îmbunătăţind în acelaşi timp echitatea verticală a distribuţiei veniturilor nete. Aceasta ar putea fi însoţită de deduceri mai generoase sau de un program de beneficii pentru angajaţii cu venituri mici, precum şi de reducerea sau eliminarea contribuţiei la sănătate.

În prezent, majoritatea pensiilor publice nu sunt impozitate în România, în timp ce contribuţiile la pensie sunt deductibile din PIT – corectarea acestui tratament inconsistent ar îmbunătăţi sustenabilitatea sistemului de pensii.

Importanţa impozitului pe profitul companiilor (CIT) a scăzut în timp, performanţa şi productivitatea acestuia fiind mai reduse decât în majoritatea ţărilor din regiune.

Cheltuielile fiscale generate de stimulentele fiscale sunt semnificative: scutirea pentru profitul reinvestit reprezintă 4,3% din veniturile CIT, iar costul creditului fiscal pentru sponsorizări este deosebit de ridicat, ajungând la 7%.

Stimulentele pentru cercetare-dezvoltare (R&D) sunt cele mai valoroase, datorită externalităţilor lor pozitive. Deducerea suplimentară de 50% pentru R&D din România ar putea deveni mai eficientă dacă ar fi transformată într-un credit fiscal rambursabil, care ar oferi sprijin financiar direct companiilor, în special celor noi şi mici.

România şi-a actualizat recent cadrul anti-abuz pentru a se conforma cu Directiva UE privind evitarea erodării bazei de impozitare. Au fost implementate toate măsurile comune, inclusiv reguli pentru companiile străine controlate şi pentru subcapitalizare. În Ministerul Finanţelor a fost creată o structură nouă dedicată preţurilor de transfer.

Cerinţa ca microîntreprinderile să aibă cel puţin un angajat a redus oportunităţile de arbitraj fiscal pentru proprietarii persoane fizice. Totuşi, întreprinderile cu cifră de afaceri mare şi marje de profit ridicate pot beneficia de o rată efectivă a impozitului pe profit mai mică decât în regimul CIT obişnuit. În plus, persoanele fizice autorizate în regimul microîntreprinderilor au o povară fiscală mai mică decât cei care desfăşoară activităţi independente ca freelanceri.

Reducerea pragului de venituri pentru regimul microîntreprinderilor ar elimina multe entităţi care folosesc acest regim doar pentru a plăti impozite mai mici comparativ cu alte forme de organizare.

Veniturile fiscale pierdute din cauza aplicării cotelor reduse de TVA (în locul cotei standard) reprezintă un fel de subvenţie acordată consumatorilor de bunuri sau servicii la cota redusă. Studiile arată că doar o mică parte a acestei subvenţii ajunge la gospodăriile cu venituri mici. În plus, cotele reduse de TVA pot să nu fie un instrument eficient pentru promovarea consumului de bunuri esenţiale şi generează costuri economice prin distorsiuni de preţ, precum şi costuri administrative şi de conformitate mai mari. Creşterea acestor cote reduse la nivelul standard ar aduce venituri substanţiale.

Accizele pe tutun, băuturi spirtoase şi bere sunt foarte mici în România comparativ cu alte ţări UE. În plus, vinul (cu excepţia vinului spumant) nu este supus niciunei accize. Cu toate acestea, accizele pe alcool şi tutun au generat venituri fiscale semnificative, reprezentând 1,2% din PIB în 2022, iar 90% dintre acestea provin din tutun, reflectând accizele mai mici pe alcool şi prevalenţa ridicată a fumatului.

România s-a angajat să respecte ţintele de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră la nivelul UE până în 2030 şi să atingă neutralitatea climatică până în 2050, dar politicile actuale nu sunt suficiente.

Accizele pe combustibili (cu excepţia gazului natural) ar trebui să fie majorate treptat şi semnificativ, pentru a alinia preţurile combustibililor fosili la obiectivele climatice pentru 2030.

Pentru a aduce preţurile actuale la 75% din nivelurile optime, ar fi necesare creşteri graduale semnificative ale preţurilor de vânzare cu amănuntul pentru cărbune (utilizare industrială), benzină, motorină, GPL şi kerosen, respectiv cu 227%, 77%, 192%, 44% şi 51% faţă de nivelurile actuale, în timp ce gazul natural este deja la un nivel optim în 2024. Aceste creşteri ar trebui comunicate şi implementate treptat, cu politici compensatorii pentru protejarea gospodăriilor cu venituri reduse de impactul asupra preţurilor la energie.