Primăria Constanța a lansat în dezbatere publică inițiativa realizării unor statui/ monumente ale unor personalități din istoria Constanței, obiective ce urmează să fie amplasate în diferite zone ale orașului.

Specialiștii consultați până în prezent au propus pe următorii:

Împăratul Constantin cel Mare, Regele Carol I, Regele Ferdinand, Remus Opreanu (primul prefect al Constanței) și Cella Serghi (scriitoare, publicistă și traducătoare, născută la Constanța).

În știrea din 19 august a.c., referitoare la această dezbatere, televiziunea CONSTANȚA TV a propus următoarele personalități:

• Horia Macellariu (contraamiral, supranumit „Salvatorul Constanței”) ● Horia Agarici (maior, supranumit „Salvatorul Constanței”) ● Constantin (Bibi) Costăchescu (comandor, comandantul submarinului „Delfinul”) ● Costin Ionașcu (general, comandantul Diviziei 9 Infanterie din Dobrogea) ● Mihail Coiciu (mai multe funcții administrative, printre care de mai multe ori primar al Constanței, director al Prefecturii, președinte al Consiliului Județean).

Evident, lista rămâne deschisă și poate fi completată cu propuneri din partea celor interesați de promovarea unor personalități locale, care au marcat viața publică a orașului nostru.

MIHAIL COICIU

Născut în anul 1842 (Cahul, gubernia Basarabia – Imperiul Rus), decedat în 14 martie 1914, la Constanța.

A făcut studii la Cahul, Iași, Chișinău și Odessa.

• 1878 – repartizat în Dobrogea, administrator al plăşii Hârşova, după care a fost transferat la Constanța.

• 1878 – Director de Prefectură (în această calitate a fost semnatarul actelor oficiale care au marcat transformările profunde ale provinciei).

A intervenit insistent și în repetate rânduri la Ministerul Instrucțiunilor Publice, cu scopul de a se construi la Constanța școlile de băieți și fete.

• Primar al Constanței: 15 decembrie 1886 – 9 decembrie 1888, 30 august 1891 – 20 decembrie 1891, 18 aprilie 1892 – 12 iunie 1897 şi 12 martie 1910 – 7 iulie 1910.

Era considerat de cetățenii Constanței „un om onest, capabil, activ şi bun gospodar (…), o garanţie morală şi materială pentru bunul mers al trebuinţelor şi prosperitatea comunei”.

• Consilier comunal.

• Director şi preşedinte al Băncii de scont, membru al filialei Constanţa a Partidului Naţional Liberal. Mare proprietar.

• 1883 – președinte al Comitetului pentru ridicarea statuii lui Ovidiu (acțiunea de strângere de fonduri pentru realizarea monumentului).

• a organizat hipodromul din Anadalchioi.

• a construit case ieftine pentru veteranii de război.

•  Solicită aprobarea ministrului pentru construirea localului de băi, considerând aceasta ca o necesitate urgentă pentru Constanța.

• 1887 (decembrie) – a raportat ministrului despre modul în care se efectua alimentarea cu apă a populaţiei de la puţurile şi cişmelele din Anadalchioi (situat la 3 km de oraş), în timp ce vitele se adapă de la puţurile unei companii engleze (constructoare a căii ferate), fiind nevoite să traverseze Piaţa Independenţei şi să accidenteze oamenii (copii şi femei) aflați la plimbare.

De asemenea, îi comunica ministrului despre existența în curtea Catedralei a unui puţ utilizat la udatul grădinilor, pe care administrația locală intenționa să-l curețe și să-l doteze cu un rezervor.

• Solicită alipirea cătunului Anadalchioi la oraș.

• 1891 – a înființat săptămânalul „Constanța”.

• 1892 (iulie) – începe construirea primului local de școală, lucrările fiind conduse personal de Mihail Coiciu.

• Solicită sprijin/ fonduri și realizează construcția unui spital.

• A cumpărat 100 de hectare de teren, pe care l-a lotizat și l-a vândut cu sume modice veteranilor. După moartea lui Mihail Coiciu, zona din fostul cătun Anadalchioi a căpătat numele Coiciu, denumire păstrată și în timpul comunismului.

• A fost oficiat Monumentul ostaşilor francezi şi înhumarea osemintelor soldaţilor francezi morţi de ciumă în timpul Războiului Crimeii (administrația locală a oferit guvernului Franţei un teren, pe care, ulterior, urma să se ridice și un monument).

• 1894 (septembrie) – Se preocupă ca lucrările celui de-al XV-lea Congres al studenților  români să se desfășoare la  Constanţa.

• 1894 (noiembrie) – sunt finalizate lucrările la şcoala primară mixtă: „Principele Ferdinand” şi „Principesa Maria”.  Clădirea există și în prezent și găzduiește Muzeul de Artă Constanţa.

• 1895 (septembrie) – are loc inaugurarea podului „Regele Carol l” de la Cernavodă, eveniment la care au participat regele, regina, principele Ferdinand, ducele de Meiningen, principele Leopold de Hohenzollern, reprezentanţii corpului diplomatic în România, ziarişti români şi străini. A doua zi, suita regală soseşte la Constanţa și este primită la gară de autorităţile locale, moment în care primarul Mihail Coiciu a rostit o „scurtă, dar bine simţită alocuţiune”.

• 1895 – În Piaţa Ovidiu (numită atunci „Independenței”) existau: o grădină de vară, două prăvăli, o brutărie cu vatră de copt pâinea, o grădiniţă de copii (prima din oraş; există și azi – vizavi de Colegiul „Mihai Eminescu”), o magazie pentru depozitarea cerealelor. Zona era pavată, în totalitate, cu piatra cubică. La Primărie erau înregistrate și circulau 53 de trăsuri de piaţă şi 178 de căruţe. De asemenea, funcţionau şi 50 de restaurante, cârciumi, berării, cafenele şi birturi.

• 1896 – a fost pusă piatra fundamentală pentru construirea portului Constanța, eveniment la care, în fața regelui și a suitei sale, Mihail Coiciu a rostit o alocuțiune.

• 1896 – A pus bazele (în incinta casei sale, într-o crescătorie improvizată) primei staţiuni de cultură a păsărilor în Dobrogea.

• 1897 – realizează iluminatul public modern al Constanței. Iluminatul se făcea cu 360 de lămpi cu gaz lichid. Primarul Mihail Coiciu a solicitat aprobare Consiliului comunal pentru ca o parte din lămpile cu petrol să fie înlocuite cu lămpi cu reflectoare (sistem Vittorio Croizat), pe bază de ulei mineral dens, care ofereau o lumină mai puternică. Administraţia a hotărât să fie iluminate electric două artere ale oraşului: bulevardul Elisabeta şi Piaţa Independenţei (Ovidiu), dar numai în sezonul estival. Ulterior, după construirea primei uzine electrica, iluminatul a fost extins.

• se înfiinţează gimnaziul clasic, prevăzut a fi plasat lângă Palatul comunal.

• 1899 (mai) – se află pe lista membrilor fondatori pentru înfiinţarea unui ateneu la Constanţa.

• 1905 – preşedinte al Consiliului Judeţean Constanţa.

• 1909 – se regăsește printre cei 41 de membri ai Comitetului Executiv al organizației P.N.L. Constanța.

• 1910 (ianuarie) – a fost ales vicepreședinte al organizației locale a Partidului Naţional Liberal, fiind unul dintre artizanii statutelor Clubului naţional-liberal din Constanţa.

• 1910 (martie) – a fost reales în funcția de Primar al Constanței și continuă lucrările la Cazinou, alimentarea cu apă, construirea unui abator, pavarea străzilor de interes comercial, școlii mixte „Principele Carol”.

  ● 1910 (august) – a avut loc inaugurarea Cazinoului, simbolul Constanței, splendid edificiu realizat după planurile arhitectului francez Daniel Rénard.

• 1911 – au început lucrările la Palatul Comunal (actuala clădire a Muzeului de Istorie Națională și Arheologie, opera arhitectului Victor Stephănescu), finalizate în 1921.

• 1912 – contribuie la depunerea unei garanții de 50.000 lei pentru concesionarea iluminatului electric şi a liniilor de tramvai Constanţa – Anadalchioi, Mamaia şi Techirghiol (una dintre primele întreprinderi economice din zonă).

• 1934 (septembrie) – se deschid cursurile şcolii din cartierul Coiciu, în localul construit pe strada Isvor, nr. 27 (inițial, a avut două săli de clasă).

• 1957 – se dă în folosinţă noul lăcaş de şcoală pe strada Isvor, nr. 26, inițial numit Şcoala nr. 10 (în 2022 a primit numele „Mihail Coiciu”).

• Fosta locuință a lui Mihail Coiciu (strada Arhiepiscopiei, nr. 19, există și azi, fiind reabilitată și adusă la starea ei din anul 1908.

 Potrivit academia.edu, în Testamentul lăsat soției sale (redactat la 25 aprilie 1905), Mihail Coiciu consemnează:

„Subsemnatul Mihail Coiciu, proprietar din Constanţa, în deplină sănătate şi plenitudinea mintei mele, gândindu-mă cum urmează să se facă cu averea mea după ce nu voi mai fi pentru cei vii, (…)  am hotărât următoarele:
1) Las (…) nuda proprietate a întregei mele averi nemişcătoare, presentă şi viitoare o las Ateneului Român din Bucureşti.
2) După încetarea din viaţă a soţiei mele, folosinţa acestei averi va trece Ateneului Român din Bucureşti, căreia i-am lăsat şi nuda proprietate, devenind astfel Ateneul proprietar absolut pe întreaga mea avere nemişcătoare pe care o va întrebuinţa în scop cultural şi de binefacere.
Averea nemişcătoare presentă este: Casa cu locul lor în Constanţa, Casa cu locul lor şi dependinţe în cătunul Anadalchioi, comuna Palaz, teren de cultură în cătunul Anadalchioi, casă cu loc şi via în localitatea Viile Vechi din Constanţa.
3) Las soţiei mele Gabriela M. Koiciu toată averea mea mişcătoare, ce se va găsi la încetarea mea din viaţă, cu care să se urmeze astfel: Toată mobila din casa în care locuesc, argintăria, giuvaeruri, care de altfel în mare parte aparţin soţiei mele, vor rămâne în deplina ei proprietate.
Restul averei mişcătoare se va vinde de către soţia mea, iar preţul se va adaoga la numerarul şi efectele ce vor rămâne după încetarea mea din viaţă. Cu acest numerar şi efecte soţia mea Gabriela M. Koiciu va dispune după cum urmează (…):

– Lei 40.000 (patruzeci mii) va întrebuinţa la facerea unui local de şcoală în cătunul Anadalchioi pe locul meu, care va purta numele de „Şcoala Mihail Koiciu”.

– Va număra Comunei Constanţa lei 20.000 (douăzeci mii), ca semn de recunoştinţă populaţiunei ei, care în multe rânduri mi-a dat dovadă de încredere şi dragoste. Această sumă se va depune în bonuri la Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni din Bucureşti ca din venitul cupoanelor să se îmbrace în fiecare an în timpul iernii copiii săraci de la şcoalele publice primare din Constanţa.

– Va întrebuinţa lei 1.000 (una mie) la cumpărarea a cinci vaci pe care, după alegerea ei, soţia le va împărţi la cinci oameni săraci.

– Lei 10.000 (zece mii) mi le va întrebuinţa a înzestra după alegerea ei zece fete sărace la măritişul lor. (…).

– Ori ce sumă va prisosi, după ce se vor acoperi toate legatele şi plăţile ce am impus soţiei mele, se va preda Ateneului Român din Bucureşti, cu care să se ajute tinerii merituoşi spre a-şi completa studiile.

–  Dacă Ateneul Român din Bucureşti nu va accepta averea ce i-am testat, această avere mişcătoare şi nemişcătoare să se dea Comunei Constanţa spre a forma un fond din care să se înfiinţeze şi să se întreţie un azil de infirmi şi bătrâni în casele mele din Anadalchioi. (…).”