Aceste rânduri vin la câteva zile după ce preşedintele Nicuşor Dan a anunţat existenţa unui acord de principiu al partidelor politice pentru ca România să adere la zona Euro. Preşedintele motivează în câteva cuvinte beneficiile aderării la moneda Euro: ”Dacă aşa-i toată Euro pa, aşa trebuie să mergem şi noi”, ”Putem beneficia de dobânzi mult mai bune”, ”Mi-aş fi dorit să trecem la Euro. Aşa salariile vor fi peste tot ca în Uniunea Europeană. Preţurile sunt ca afară”.
Aderarea la zona Euro vine să întregească careul de aşi format din aderări: la Uniunea Europeană, la NATO şi la spaţiul Schengen. Problema (da, este o problemă!) aderării la Zona Euro a fost discutată în spaţiul public ani la rând, dar a fost, de fiecare dată, ignorată de întreaga clasă politică, care nu doreşte, sub nicio formă, să-i fie bruscată realitatea. Teama politicienilor de a nu experimenta o stare de mahmureală ca după o petrecere cu băuturi de proastă calitate, a indus în rândul lor o stare de respingere totală a aderării la moneda Euro .
Un fapt este cert, în momentul de faţă România nu îndeplineşte niciun barem (deci nu putem trece nici cu un 5 de mila!) dintre cele prevăzute de Tratatul de la Maastrich referitoare le convergenţa nominală: deficit bugetar sub 3%, rata inflaţiei sub 3%, datoria publică sub 60% din PIB, cursul de schimb stabil. Acum 11 ani îndeplineam aceste condiţii, dar s-a considerat că nu este momentul potrivit pentru o astfel de trecere la moneda Euro. S-a invocat atunci că deşi stăm bine cu convergenţa nominală, avem restanţe majore la convergenţa reală, mai concret aceste cifre macroeconomice nu au corespondent la nivel microeconomic, la bunăstarea cetăţeanului.
Ce efecte pozitive poate avea aderarea la zona Euro asupra României şi asupra finanţelorpublice? Poate cel mai vizibil lucru este faptul că România va aparţine unui club select ”Clubul Zonei Euro ” care va transmite către investitori o unda de stabilitate. Va aduce un plus de credibilitate pe pieţele internaţionale şi vă genera mai multă atractivitate pentru investitori. Totodată se elimină riscul valutar, în relaţiile economice, dintre România şi zona Euro. Contribuie la o integrarea economico-financiară mai profundă în Uniunea Europeană. Se creează premisele pentru un acces mai uşor la finanţare în moneda comună. Investitorii vor găsi la noi o piaţă mai integrată. Derapajele economice trebuie limitate. Relaţiile economice ale României vor fi mult simplificate, chiar şi finanţarea datoriei externe. România trebuie să perceapă aderarea la zona Euro ca o cămaşă de forţa pozitivă care o obligă la o anumită conduită în ceea ce priveşte disciplina monetară şi fiscală. România va trebui să practice, în continuare, o contabilitate sinceră în relaţia cu Uniunea Europeană.
Ce efecte negative poate avea aderarea la zona Euro asupra României şi asupra finanţelor publice? România va pierde prin aderarea la Euro, autonomia politici monetare, aceasta se va muta de la Banca Naţională a României la Banca Centrală Europeană, ceea ce înseamnă că este o cedare a suveranităţii economice. România nu va mai putea să folosească politica monetară în funcţie de problemele cu care se confruntă. Nu va mai fi posibilă utilizarea deprecierii monedei pentru ajustarea unor dezechilibre. Dezechilibrele vor fi mai vizibile, este aproape imposibil să mai ascundem gunoiul sub preş. Facilitatea pe care o aveam de a folosi cursul de schimb ca instrument de ajustare va fi eliminată.
Ce efecte pozitive are aderarea la zona Euro pentru cetăţeanul de rând? Întrebarea ”Cât îi Euro azi” va fi de domeniul trecutului. Nu va mai schimba banii în Euro, va merge la casele de schimb valutar doar pentru alte monede. Nu va mai fi stresat de incertitudinile de schimb valutar. Produsele pe care le cumpără din ţările UE nu mai necesită conversia Leu-Euro. Nu va mai plăti comisioane pentru conversii Leu-Euro sau Euro-Leu. Compararea mai uşoară a preţurilor şi a salariilor din România cu cele din ţările Uniunii Europene.
Ce efecte negative are aderarea la zona Euro pentru cetăţeanul de rând? În perioada de tranziţie unele preţuri vor fi ajustate. Există riscul de rotunjire în sus a preţurilor pe care o pot practica unii comercianţi. Necesitatea unei perioade de adaptare la noua unitate monetară. Nu Euro scumpeşte produsele, ci oportunitatea care i se oferă comerciantului. Plecând de la problemele cu care s-au confruntat şi celelalte ţări care a trecut la Euro în ceea ce priveşte scumpirile, este posibilă perceperea unei scumpiri mai mari decât cea efectivă.
Ce pierd politicienii în urma aderării la moneda Euro? Aderarea la zona Euro externalizează o parte din deciziile economice către instituţiile Euro pene. Politicienii trebuie să renunţe la statutul de semizei în diriguirea banului public. Constrângerile vor fi mari, banii vor fi mai puţini şi mai bine monitorizaţi. Rămân puţine pârghii prin care filotimul politician mai poate lua decizii magice, cu accent populist. Deficitele vor fi atent monitorizate de instituţiile comune Euro pene. Deprecierea monedei naţionale nu mai poate fi supapa pentru lipsa de performanţă din economie. Companiile de stat cu pierderi mari, care atârnă greu de gâtul economiei, vor trebui supuse unui program real de reforme. Se limitează derapajele economice, iar fondul de rezervă al guvernului va fi mai ”sărac”. Banul public nu va mai fi combustibil politic pentru scopuri electorale, iar vestitul pix al politicianului, prin care treceau şuvoaiele de bani, va deveni bont. Semnalul aderării: muzica s-a oprit, iar petrecerea pe bani publici este pe sfârşite. Politica va fi din ce în ce mai puţin lubrifiată de bani uşor accesibili.
Toate aceste ipoteze au plecat de la premisa că România este pregătită, din punct de vedere macroeconomic în momentul aderării. În caz contrar urmările vor fi grave.
Câteva concluzii care se impun în urma trecerii la moneda Euro. Aderarea la zona Euro nu este un panaceu şi nu poate substitui reformele atât de necesare în economie. Va duce, în schimb, un plus de rigoare în gestionarea finanţelor publice. Aderarea nu poate rezolva nici problema datoriei publice care a luat proporţii în ultimii ani. Guvernanţii mai pot gestiona doar politica fiscală a statului, politica monetară fiind externalizată. Disciplina pieţelor va fi din ce în ce mai apăsătoare pentru mediul economic de la noi. Şi, poate, cea mai importantă concluzie este reprezentată de faptul că leul nu va mai putea fi folosit drept salvator pentru malpraxis-ul politicienilor.
Articol apărut inițial în www.zf.ro
