George Drăgan, președintele Asociației Tomis Antidrog Constanța, solicită autorităților răspunsuri clare privind prevenirea consumului de droguri și sprijinirea persoanelor afectate de adicții.
Într-o scrisoare deschisă adresată Agenției Naționale pentru Politici și Coordonare în domeniul Drogurilor și Adicțiilor, Drăgan atrage atenția asupra diferenței dintre discuțiile și campaniile anunțate de autorități și rezultatele concrete din teren.
Acesta susține că prevenția trebuie să depășească nivelul întâlnirilor, consultărilor și mesajelor publice și să se concretizeze în programe constante, finanțate și evaluate.
Un punct important îl reprezintă prevenția în școli. Potrivit autorului, copiii, adolescenții, părinții și profesorii au nevoie de informații clare despre riscurile consumului de droguri, despre presiunea anturajului, dar și despre modalitățile prin care pot solicita ajutor.
Scrisoarea abordează și problema accesului la tratament și recuperare pentru tinerii care ajung să consume droguri, precum și sprijinul acordat familiilor acestora. Drăgan consideră necesară și o analiză a cadrului legislativ, în raport cu evoluția fenomenului.
Autorul atrage atenția că drogurile ajung în diferite medii, inclusiv în comunități, anturaje, mediul online, la petreceri și festivaluri, în timp ce apariția unor substanțe și metode noi de distribuție complică eforturile de prevenție.
Un alt aspect evidențiat este necesitatea transparenței privind rezultatele programelor existente. Potrivit lui Drăgan, societatea trebuie să poată vedea ce măsuri au fost implementate, ce obiective au fost atinse și care sunt rezultatele obținute.
George Drăgan susține că prevenția trebuie să însemne resurse, continuitate, oameni pregătiți, programe funcționale și evaluarea rezultatelor, nu doar documente, întâlniri sau campanii de informare.
Mesajul scrisorii este unul direct: politicile antidrog trebuie să fie evaluate prin ceea ce se schimbă efectiv în școli și comunități, nu doar prin ceea ce este prezentat în documente și comunicate.
Redăm integral scrisoarea deschisă adresată Agenției Naționale pentru Politici și Coordonare în domeniul Drogurilor și Adicțiilor
CÂND VOM PRIMI RĂSPUNSURI CONCRETE DESPRE DROGURI?
„DE CE? CÂND? CUM?” – întrebările la care societatea românească așteaptă încă răspunsuri
În fiecare zi vedem postări, campanii, întâlniri, forumuri și consultări despre droguri și adicții. Ni se vorbește despre prevenție, reducerea riscurilor, servicii, programe, accesibilitate, tratament și consultarea societății civile.
Sună bine. Problema este că, pentru părintele care își vede copilul schimbându-se, pentru profesorul care se confruntă cu elevi vulnerabili sau pentru familia care se luptă cu dependența, aceste formulări generale nu mai sunt suficiente.
„Am discutat despre provocările actuale din sfera serviciilor și programelor, accesibilitatea și acoperirea lor teritorială, intervențiile de prevenire, inclusiv cele adresate copiilor, adolescenților și familiilor, precum și despre tratamentul și asistența integrată.”
Este un limbaj administrativ corect.
Dar întrebarea este simplă:
ȘI CE URMEAZĂ CONCRET?
Unde este programul național coerent de prevenție?
Câte ore de prevenție sunt făcute efectiv în școli?
Câți copii și părinți sunt informați constant?
Care sunt rezultatele măsurabile?
Unde sunt centrele suficiente de tratament și recuperare?
Ce facem cu tânărul care a început să consume?
Ce facem cu familia lui?
Ce măsuri legislative sunt pregătite?
Când se schimbă legislația acolo unde realitatea a depășit cadrul actual?
În timp ce instituțiile discută, fenomenul continuă să evolueze.
Drogurile ajung în comunități, în anturaje, în mediul online, la petreceri și festivaluri. Apar substanțe noi, metode noi de distribuție și forme noi de promovare.
Iar vârsta la care un copil poate intra în contact cu aceste substanțe devine o preocupare majoră.
Un adolescent nu are nevoie de încă un forum.
Are nevoie să știe CE SUNT DROGURILE, CE RISCURI AU, CUM REFUZĂ, CUM ÎȘI AJUTĂ UN PRIETEN ȘI UNDE POATE CERE AJUTOR.
Care este rezultatul concret al acestor consultări?
Ce propuneri au fost preluate?
Ce măsuri au fost implementate?
Ce indicatori au fost atinși?
Ce obiective au fost ratate?
Cine răspunde pentru ele?
Pentru că o strategie nu înseamnă doar un document.
O politică publică nu înseamnă doar o întâlnire.
Iar prevenția nu înseamnă doar o postare pe Facebook.
Prevenția înseamnă oameni, programe, bani, continuitate, evaluare și rezultate.
Există deja programe naționale și obiective asumate pentru prevenție și asistență, însă tocmai diferența dintre ceea ce este scris în documente și ceea ce se întâmplă efectiv în comunități trebuie evaluată transparent.
DE CE? CÂND? CUM?
Aceste trei întrebări ar trebui să stea în centrul politicii naționale antidrog.
DE CE continuăm să vorbim despre prevenție fără să vedem o schimbare suficient de puternică în teren?
CÂND vom avea un program național de prevenție coerent, permanent și măsurabil, care să ajungă efectiv la copii, adolescenți, părinți și profesori?
CUM protejăm generațiile următoare într-o societate în care accesul la informație despre droguri este mai rapid decât accesul la informație corectă despre prevenție?
Nu contestăm necesitatea dialogului.
Prevenția nu mai poate fi amânată. Realitatea nu mai poate fi cosmetizată. Iar viitorul copiilor noștri nu poate fi construit din comunicate seci și întâlniri fără rezultate vizibile.
