Credincioșii ortodocși marchează, în fiecare an, în prima vineri după Paște, sărbătoarea Izvorul Tămăduirii, dedicată Maicii Domnului. Cu această ocazie, oamenii participă la slujbe speciale și iau parte la sfințirea apei, cunoscută drept Aghiasma Mică, care poate fi consumată pe tot parcursul anului.

Originea sărbătorii este legată de o minune atribuită Fecioarei Maria, petrecută înainte ca Leon I să devină împărat. Potrivit tradiției, acesta ar fi descoperit un izvor cu apă tămăduitoare în apropierea Constantinopolului, după ce Maica Domnului i-ar fi indicat locul. Apa ar fi redat vederea unui orb, iar ulterior, Leon a ridicat o biserică pe acel loc.

Mai târziu, și împăratul Justinian ar fi fost vindecat cu ajutorul apei din același izvor, motiv pentru care a construit o biserică mai mare. Lăcașul a fost distrus în 1453, odată cu căderea Constantinopolului, însă tradiția izvorului vindecător s-a păstrat până în prezent.

Astăzi, credincioșii pot vizita biserica ridicată pe locul vechiului izvor, în Istanbul, unde există încă un paraclis ce adăpostește izvorul considerat făcător de minuni.

De Izvorul Tămăduirii, în biserici, dar și în apropierea fântânilor sau izvoarelor, se oficiază slujba de sfințire a apei. În unele regiuni, preoții merg la casele oamenilor pentru a le stropi cu aghiasmă, ritual despre care se spune că aduce protecție și alungă răul.

Tradițiile populare includ și obiceiuri legate de sănătate și gospodărie. Se crede că apa sfințită băută dimineața poate contribui la vindecarea bolilor, iar stropirea gospodăriilor și a animalelor ar aduce rod bogat și protecție împotriva fenomenelor meteo extreme.

Totodată, în această zi există și interdicții: femeile sunt sfătuite să evite treburile casnice precum spălatul sau cusutul, pentru a nu atrage ghinionul.

În România, mai multe mănăstiri sunt cunoscute pentru izvoarele lor considerate tămăduitoare, atrăgând anual numeroși pelerini din întreaga țară.