Bogdan Ivan, ministrul Energiei, a anunțat că a fost identificată o „formulă hibridă” pentru perioada de după 31 martie, când expiră plafonarea prețului la gazele naturale, astfel încât facturile consumatorilor să nu crească.
Oficialul a explicat că, deși nu ar exista motive pentru majorări după această dată, pe piață au apărut deja oferte cu 18–20% mai mari decât cele actuale. Pentru a preveni o eventuală explozie a prețurilor, Ministerul Energiei propune un mecanism care combină plafonarea la producător cu stabilirea unor tarife maxime reglementate pentru transportatori, distribuitori și furnizori.
Potrivit ministrului, în această formulă, prețul final nu va depăși nivelul actual plafonat de 0,31 lei/kWh (310 lei/MWh). Dacă prețul va trece peste acest prag, diferența va fi acoperită de stat. În același timp, noul sistem ar urma să îi determine pe operatorii din lanțul energetic să își optimizeze costurile pentru a veni cu oferte mai competitive. Bogdan Ivan a subliniat că, în ultimii patru ani, statul român a cheltuit aproximativ 6 miliarde de euro – echivalentul a 30 de miliarde de lei – pentru plafonarea prețurilor la energie și gaze, sumă care reprezintă aproape jumătate din deficitul anual estimat pentru 2026. De la 1 aprilie, statul nu ar mai urma să suporte automat diferențele de preț, ci să impună operatorilor din piață o mai bună eficientizare a cheltuielilor, pentru a evita situații similare celor din anii anteriori, când milioane de români s-au confruntat cu facturi majorate semnificativ.
Ministrul Energiei, Bogdan Ivan, a declarat că, pentru perioada de după 31 martie, când va expira plafonarea preţului la gazele naturale, a găsit o formulă hibridă pentru consumatorul final, astfel încât preţul gazelor să nu crească.
O să o explic cât de simplu posibil pot. În momentul de faţă, pentru a ne asigura că nu avem o explozie a preţurilor, în contextul în care, în mod normal, nu aveam de ce să avem un preţ mai mare după data de 31 martie, totuşi au apărut oferte în piaţă la marii furnizori şi cu 18-20% mai mari decât cele de astăzi. Din acest motiv am găsit o formulă, oarecum hibridă, în care plafonăm preţul la producător la o cotă mai mică decât astăzi şi doi avem un plafon maxim pentru tariful reglementat la transportatorul de gaze şi la distribuitorul de gaze şi la furnizor.În această formulă ne asigurăm că indiferent, pe această plajă, cât de sus vor merge, dacă ar fi să vorbim că tot vor merge la preţul maxim, el nu va depăşi preţul final astăzi plafonat de 0,31 lei pe kW, 310 lei pe MW. Şi asta este plafonul de stat. Iar dacă vine un preţ mai mare decât 0,31, diferenţa o plăteşte tot statul român. În această formă, îi stimulăm pe furnizori, pe distribuitori să-şi optimizeze cheltuielile şi astfel să scadă în acea marjă care este reglementată, şi astfel scadă costurile. Aproximativ jumătate din deficitul anual în 2026.Statul român a plătit acestui întreg lanţ (producător, furnizor, consumator – n.red.) miliarde de euro în câţiva ani de zile pentru a suporta diferenţe. 6 miliarde de euro, 30 de miliarde de lei. Din banii tot ai românilor, la energie plus gaze. În ultimii patru ani, 6 miliarde de euro. Aproximativ jumătate din deficitul anual în 2026. Statul român nu va mai plăti diferenţa şi îi pune pe producători şi transportatori, tot lanţul, să-şi optimizeze cheltuielile la tarife reglementate maximale, în care au o plajă de negociere, au o plajă de flexibilitate, să utilizeze pentru a livra un gaz mai ieftin. Iar în această formă, ei vor veni cu oferte mai competitive, automat. Că având lichiditate la o piaţă de anul viitor, avem toate premisele ca preţul să fie unul cât mai redus şi apropiat de un preţ corect. Iar în acestă formulă, evităm scenariul pe care l-am avut anul trecut, în care milioane de români s-au trezit cu facturi dublate sau chiar triplate la energie electrică. Pe mine mă interesează, având deja de şase luni de zile acest portofoliu în gestiune, cum la gaze nu ajungem să repetăm aceeaşi greşeală care a fost făcută la energie, a afirmat Bogdan Ivan.
