Ieri, Ion Iliescu a fost îngropat. Ce trebuia să fie un moment de discreție s-a transformat într-o reprezentație jalnică de interese și șantaje politice. Nu funeralii de stat, nu o despărțire națională, ci funeralii de partid plătite de stat, pentru un partid care nu se dezice niciodată de vechile metehne. Activul PSD a venit să-și plângă mai mult privilegiile decât omul. Și atât.
USR-ul s-a opus declarării doliului național și nu a fost de acord cu funeraliile de stat. Acesta a fost motivul care a declanșat circul PSD-ist, oferindu-le un pretext aurit pentru a-și juca teatrul de supărare. O tăcere ar fi fost o alegere înțeleaptă pentru a nu intra în hora regizată de social-democrați, dar măcar poziția clară a USR a scos la iveală ipocrizia PSD-ului.
Iar Grindeanu? N-a fost la înmormântare, dar parcă a regizat tot filmul. „Marchiza de Nordis” a PSD-ului își freacă palmele și convoacă pentru luni o ședință să „decidă” dacă mai rămân la guvernare. Traducere: „Vedem dacă mai putem mulge ceva sau dacă ieșim strategic, să blocăm pachetul doi de reforme și să pregătim terenul pentru congres.” Cea mai cinică exploatare a unui mort pe care politica românească a văzut-o în ultimii ani.
Nu vă lăsați păcăliți. PSD nu plânge, PSD negociază. Când spun „respect”, citesc „privilegii”. Când spun „onoare”, aud „pensie specială”. Iar crucea de la groapa lui Iliescu e doar un decor bun pentru un șantaj politic ordinar. PSD-ul a ajuns o adunătură de paraziți politici, lipitori de putere, care se hrănesc din banii și răbdarea unei țări obosite.
România s-ar putea să plătească scump pentru această tragi-comedie. Guvernul Bolojan, singura speranță de stabilitate, este ținut captiv de capriciile PSD-ului, în timp ce partidul își negociază privilegiile cu un cinism rece. Dacă ies de la guvernare, vor arunca țara într-un haos politic calculat, sperând să câștige capital electoral din prăbușirea pe care chiar ei ar provoca-o. Dacă rămân, nu vom vedea nicio reformă reală, doar aceeași democrație de cumetrie, unde schimbarea e o glumă amară.
Singura soluție reală rămâne o resetare prin alegeri anticipate sau, să fim cinstiți și să nu fim naivi, o lovitură de palat internă dusă până la capăt de tinerii din PSD, care vor trebui să-i smulgă, cu forța și fără milă, pe Grindeanu și gașca lui de dinozauri la congresul ce urmează. Zaharisiții partidului nu vor pleca niciodată de bunăvoie, iar fără această smulgere radicală, nu există niciun viitor pentru social-democrația românească. Fără acest pas, România va rămâne captivă în ghearele propriilor „Marchize de Nordis”, a unor politicieni care își bat joc de popor și țară, folosindu-se chiar și de moartea tătucului pentru a-și proteja sinecurile.
