În mediul politic se vorbește despre un grup de populiști care au avut revelația internetului ca mediu potrivit pentru politica lor: Donald Trump (dependent de Twiter), Nigel Farage, Bernie Sanders, Geert Wilders, Bepe Grillo (”Oameni vs tehnologie-internetul trebuie să ne elibereze”, autor Jamie Bartlett, Editura Nemira Publishing House, București, 2019, p.78).
Tot în această carte, în subcapitolul ”Cum a schimbat analiza digitală alegerile”, autorul precizează: ”Campania de promovare digitală a lui Donald Trump din 2016 pentru alegerile prezidențiale a arătat cum big data și micro-targetarea indivizilor poate aduce voturi”. Responsabilul de campanie electorală a lui Donald Trump a avut inițiativa de a folosi datele pentru a ”hackui” alegerile prin trimiterea către alegători a milioane de mesaje personalizate pro-Trump. Nu putem să vorbim de manipularea alegătorilor prin micro-profilare fără a aduce aminte de Cambridge Analytica care a lucrat în campania electorală pentru Donald Trump, realizând micro-profilări de personalitate pentru alegători cărora le-a transmis mesaje adecvate.
Vor fi politicieni români care vor îmbrățișa internetul pentru promovarea digitală în campaniile care urmează în acest an? Niciun individ serios nu intră în campania electorală fără un plan digital, adică să aplice filozofia Silicon Valley în politică, spune Jamie Bartlett. Tot el definește campania electorală ca pe o cursă de înarmare digitală. Deja avem câteva cuvinte și expresii caracteristice unei campanii electorale digitale: promovare digitală, micro-targetare, analiza big data, planul digital al campaniei, micro-profilare, cursă de înarmare digitală. Dar să vedem ce conține un plan digital: specialiști în rețele sociale, producători de conținut, reclame individualizate, analize de micro-profilare, studii de micro-targetare.
Este unanim recunoscut faptul că întreaga societate omenească se află sub asediul expansiunii digitalului, acesta penetrând în toate domeniile de activitate și, nu în ultimul rând, în viețile noastre personale. Unii specialiști l-au definit ca fiind ”colonialism digital” (”Captivi în internet”, autor Jean-Claude Larchet, Editura Sophia, București, 2018, p.10), alții au spus că suntem ”în tranșeele rețelelor sociale” (”Arta rețelelor sociale” autor Guy Kawasaki, Editura Publica, București, 2015, p.9)
Referindu-se la realizarea profilului cetățeanului Jamie Susskind în cartea ”Politica Viitorului” (Editura Corint Books, București,2019, p.248) afirmă citându-l pe Sash Issenberg: ”În ultimii ani, elitele politice au început să exploateze și potențialul remarcabil al big data în realizarea profilului cetățenilor, modelarea comportamentului lor politic, anticiparea intențiilor de vot și adaptarea în consecință a reclamelor și a resurselor organizaționale”.
Și la toate acestea se adaugă Inteligența Artificială (IA) cu ajutorul căreia se pot imita voci, creându-se discursuri false care vor fi puse în cârca candidaților. Va fi o confuzie totală, nu se va mai ști care discurs este real și care este contrafăcut. Fenomenul deep fake va lua amploare, iar trolli (huligani digitali) vor fi în mediul lor.
Probabil ”marele slam electoral” compus din patru tururi de alegeri, de anul acesta, se va desfășura în tranșeele rețelelor digitale, de unde alegătorii vor fi bombardați cu mesaje individualizate (profilate) conținând o compilație de promisiuni, dintre care unele fantasmagorice. Bătălia pentru acces în vârful lanțului trofic, de unde politicienii își vor ajuta loialii, mulți la nivel de Domnul Goe, să penduleze între Consiliile de administrație, se va da în mediul digital.
Despre captarea atenției publicului, pe rețelele de socializare, se spune că este petrolul secolului XXI, iar politicienii noștri vor încerca să transforme acest petrol în aur digital electoral. Accentul se va muta pe capacitatea rețelelor de a modifica/schimba comportamente în concordanță cu dorințele politicienilor.
Candidatul va trebui să se transforme în homo connecticus, declanșând o goană acerbă după Like-uri și Followers. Va trebui să se transforme în influencer pe timpul campaniei, încercând să-și facă tot mai mulți fani digitali în rândul alegătorilor. Politicianul va căuta să intre în feed-ul alegătorilor unde să-și etaleze atlasul de promisiuni și să-și exprime ”duioșia” față de aceștia. Puterea pe care o au reclamele politice cu adresabilitate bine țintită a fost confirmată până acum în țările occidentale. Dar pentru aceasta mai trebuie îndeplinite câteva condiții: alegătorul trebuie să aibă puțină educație digitală, să aibă un terminal (telefon, tabletă, PC) și să se situeze într-o zonă cu accesibilitate la rețelele sociale. Și mai trebuie ceva: alegătorul să nu pună în aplicare cea mai elementară formă de protest – neparticiparea la vot.
Întrucât mare parte din campania electorală se va desfășura mai mult spre polul digital, probabil se va diminua rolul activității de lipire a afișelor, care era privită ca ceva basic pentru loialitatea față de partid. Cu ce se va substitui solicitarea ”Eu am lipit afișe și mi se cuvine, și mie, o sinecură!”.
Indiscutabil va fi diminuat și rolul primarilor (România – țara primarilor) în aceste campanii electorale, dat fiind faptul că aceștia au o mare putere de mobilizare și direcționare/îndrumare a alegătorilor.
Și pentru că suntem în mediul digital, putem apela la tehnologia blockchain, pentru înregistrarea tuturor promisiunilor electorale, întrucât este cunoscut faptul că această structură de date este nealterabilă, deci nu se pot face modificări, ci doar adăugiri. Astfel vom avea toate promisiunile intacte și le putem confrunta cu realitatea.
În încheiere încerc să schițez câteva întrebări: Cum poate rezista alegătorul în fața acestor valuri de manipulare? Va avea alegătorul consimțământul manipulat? Alegătorul român va mai avea libertatea cognitivă de a alege așa cum îi dictează conștiința? Vor reuși rețelele să schimbe comportamentul alegătorilor? Vor reuși partidele să abandoneze politica ”creuzetului” electoral, și să treacă la adresarea de mesaje personalizate după ce, în prealabil, a profilat alegătorul?
Articol publicat inițial pe Republica.ro
