Apele minerale ale Dobrogei

Dobrogea este o zona geografica unitara si diferita de restul tarii. Ea este marginita la nord si vest de Dunare, la est de Marea Neagra, iar la sud, o linie conventionala o desparte de Bulgaria. Toata intinderea estica, respectiv 245 km, este scaldata de Marea Neagra, pozitie ce a favorizat așezarea oamenilor  din timpuri străvechi si a facut ca Dobrogea sa fie prima dintre provinciile romaneasti atestata in istorie.

Recunoasterea Dobrogei ca zona balneara si turistica (agrement) se datoreste litoralului Marii Negre si apei si namolului din lacul Techirghiol. Dar, Dobrogea nu este numai atat. Izvoarele minerale din Dobrogea nu sunt numeroase dar aproape toate sunt sulfuroase si termale. Numeroase sunt lacurile care pot avea importanta balneara prin mineralizarea lor si prin depozitele subacvatice de namol. Daca adaugam urmele storice ale trecerii Sfantului Andrei, vestigiile arheologice antice si medievale, Delta Dunarii, frumusetea blanda a reliefului, soarele arzator de vara si armonia mozaicului etnic si religios putem imagina cu usurinta un taram unde ar curge laptele si mierea. Exploatarea impreuna a acestor factori poate constitui premiza progresului si bunastarii pentru toata regiunea.

Prin apă minerală naturală se înţelege o apă pură din punct de vedere microbiologic, care îşi are originea într-un zăcământ/acvifer subteran şi care este exploatată prin una sau mai multe emergenţe naturale ori foraje. Apa minerală naturală se deosebeşte în mod evident de apa de băut obişnuită. Compoziţia biochimică, proprietățile fizice (temperatura la emergență), puritatea microbiologică şi alte caracteristici ale apei minerale naturale trebuie să rămână stabile în limitele fluctuaţiilor naturale și trebuie să fie protejată de toate riscurile de poluare. Definiția, clasificarea, modul de folosire în terapie și protejarea arealului geografic in care se găsește sursa de apă sunt prevăzute in legea balneară (343/31 mai 2002) și normele tehnice de exploatare și comercializare a apelor minerale (Hotărîrea 1020/2005).

Trending

CONSTANȚA. Șase bărbați prinși cu droguri în mașină: polițiștii spun că aveau un comportament nefiresc

Ape minerale din surse de mica adancime.

Acviferul dobrogean este bogat si conține diverse tipuri de ape minerale care corespund definiției apelor minerale.

In jurul statiunii Mangalia se gasesc mai multe izvoare termo-minerale ascensionale, unele dintre ele cunoscute cu efecte terapeutice si exploatate ca atare. La 2 km sud de oras se gasesc vechile izvoare folosite inainte de al doilea razboi mondial pentru bai calde. La 2 km nord de Mangalia, in zona numita “La Herghelie”, intr-un teren mlastinos se gasesc mai multe izvoare hipotermale, sulfuroase, clorurate, bicarbonatate-sodice-calcice. Apele din jurul Mangaliei sunt putin diferite intre ele, H₂S variaza intre 5,4 si 17,7 mg‰, cu mineralizarea cuprinsa intre 0,990 g‰ si 1,34 g‰. . Dupa caracterizarea facuta de dr. Cociasu aceste ape ar putea sa fie folosite in cura interna (in bolile aparatului digestiv). Ele sunt, însă folosite numai in cura externa (in afectiunile respiratorii sub forma de aerosoli si in afectiunile sistemului neuro-mio-artro-kinetic, afectiunile ginecologice cronice si dermatologice sub forma de bai). In prezenta izvoarelor mezotermale, in mlastini a luat nastere namolul de turba. Tot datorita termalitatii ei apa a fost folosita de-a lungul timpului la topitul inului, iar datorita slabei mineralizari a putut fi folosita la irigarea terenurilor agricole. Desi a fost studiat, namolul de turba de la Mangalia nu este folosit pentru ca necesita o macinare prealabila. In Mangalia si in statiunile din jurul ei se folosesc terapeutic: apa de mare, apele sulfuroase mezotermale ale lacului Mangalia si namolul sapropelic de Techirghiol.

Apele de mica adancime din jurul localitatilor Adamclisi si Cobadin sunt bicarbonatate, clorurate sau sulfatate sodice, calcice, magneziene, slab mineralizate (cu putin peste 1 g‰) si ar putea fi utilizate in cura de diureza, dar nu au fost studiate amănunțit farmacodinamic.

Fantana de la Deleni, de langa soseaua nationale contine o apa sulfatata, clorurata, calcica, magneziana, hipotona ce ar putea sa fie utilizata in afectiunile biliare care evolueaza cu hipotonia cailor biliare.

O alta localitate dobrogeana unde se gasesc ape minerale propriu-zise este Harsova. La 2 km vest de oras sunt izvoarele de la Vadu-Oii cu o apa termala -37,5⁰ C- puternic sulfuroasa –85,8 mg‰ H₂S (zona este numita de localnici “la Puturosu” datorita mirosului). Debitul este suficient de mare pentru a permite folosirea apei in cura externa, iar compozitia chimica o recomanda terapeutic. Izvorul nu a fost captat si nu s-a reusit izolarea apelor datorita situarii lui in zona inundabila a Dunarii.
Pe malul Dunarii se mai gasesc si alte izvoare sulfuroase cu namol negru in jur, dar mare parte a anului ele sunt acoperite de ape. Localnicii fac gropi si se ung cu namol in perioadele cand apele sunt retrase. Sub rezerva captarii adecvate si punerii la adapost de inundatii, aceste ape ar putea sa fie folosite in

• cura externa: in afectiuni ale aparatului locomotor, ale nervilor periferici, in afectiuni ginecologice si dermatologice;
• cura interna: in afectiuni gastrointestinale, hepatobiliare, boli de nutritie (diabet si guta), alergii si afectiuni respiratorii (sub forma de aerosoli).

Topalu se gaseste la 20 km de Harsova, pe malul Dunarii si are cateva izvoare cu ape slab sulfuroase, oligominarale, hipotermale care ar putea fi folosite in cura interna daca ar fi captate si ferite de inundatii. Ele ar putea sa fie folosite in afectiunile aparatului urinar si hepatobiliare. (fantana Ene Vasile si izvorul din dreptul casei lui Ene Ion)

In Muntii Macinului, in carierele de piatra de la Turcoaia sunt doua surse foarte interesante care izvorasc din granit. Sunt ape oligominerale, slab radioactive cunoscute de localnici sub numele de: “fantana/izvorul din valea cu plopi” care are o radioactivitate de 8,7 U.M./l si “fantana lui Manole” a carei apa este folosita de lucratorii din cariera, cu o radioactivitate de 3,1U.M/l. Pentru ca o apa sa fie considerata radioactiva ea trebuie sa emita peste 80 U.M./l, deci apele de la cariera sunt foarte slab radioactive. Aceste ape prin compozitia lor chimica, sunt prin excelenta diuretice si ar fi indicate in:

• litiazele urinare (indiferent de forma chimica a litiazei);
• dupa interventii chirurgicale reno-ureterale pentru a preveni refacerea calculilor;
• infectii urinare cronice, pielonefrite cronice, albuminurii simple;
• guta

 Tabel sinoptic al apelor minerale de mica adancime din Dobrogea

Sursa: “Apele minerale si namolurile terapeutice din R.S.R.vol IV, Ed. Medicala, 1973.

Apele de suprafață din Dobrogea. Lacuri terapeutice.

Apele curgatoare din Dobrogea se varsa in Dunare sau in mare si formeaza la gura lor lacuri alungite in directia vailor. Lacurile din podisul Dobrogei sunt fie foste golfuri ale Marii Negre, fie vai de eroziune fie vechi guri de varsare ale unor izvoare care au secat, putand fi clasificate astfel:

• Limanuri fluvio-marine (lacurile litorale): Techirghiol, Agigea, Tatlageac si complexul lacustru Gargalac(Corbu) – Tasaul – Siutghiol-Tabacariei.
• Lagune marine: complexul Razelm cu lacurile: Razelm, Babadag, Sinoe, Golovita.
• Lacuri clastro-carstice (crovuri) cele trei lacuri sarate de la Murighiol.

1. Limanurile fluvio-marine.

In golful larg, cuprins intre Capul Midia (la nord) si promontoriul pescariei din Mamaia (la sud) se gasesc in ordine lacurile: Corbu (Gargalac), Tasaul, Siutghiol si Tabacariei, grupate doua cate doua: Corbu si Tasaul, Siutghiol si Tabacariei. Sunt folosite pentru piscicultura (Corbu si Tasaul) sau pentru agrement (Siutghiol si Tabacariei). Sunt toate hipotone, slab mineralizate, sub 2g‰.

La sud de Constanta, intr-o vale larg deschisa catre mare, asemenea unui amfiteatru, cu versanti domoli, strajuit de doua promontorii calcaroase, se gaseste lacul Agigea, aflat intr-un proces natural de indulcire. Are o apa clorurata, bicarbonatata, sulfatata, sodica, magneziana, cu o mineralizare inconstanta: determinarile din 1930 efectuate de Petrescu prezentau o mineralizare de 52g‰, iar determinarile Institutului de Balneofizioterapie din 1967 gaseau 6,95g‰. Era un lac cu potential pelogen.

La cativa km sud de Costinesti, se deschide valea Tatlageacu Mic (Dulcesti), meandrata si ramificata care in sectorul ei inferior are lacul cu acelasi nume. Apa este slab mineralizata – 1,3g‰, analizele mai vechi indicau 10g‰, deci, si acest lac s-a indulcit.

In regiunea dintre lacul Tatlageac si lacul Mangalia se gasesc izvoare termo-minerale ascensionale care dau nastere unor ochiuri de apa, numite in zona “obane”, in jurul carora se dezvolta o vegetatie abundenta care duce la aparitia mlastinilor. Astfel, pe locul unor foste cariere au ramas mlastinile: Bonciu, Cara-Oban, Ciucur-Bostan situate in partea vestica a soselei. De cealalta parte, catre mare, se gasesc doua mlastini: Hergheliei si Comorova, aceasta din urma fiind dragata si transformata in lac de agrement. Aceste doua mlastini nu constituie obiective lacustre tipice, dar fie prin amenajare, fie prin rolul lor in zona, fie prin depozitele de turba pot fi descrise la capitolul lacuri.

Lacul Techirghiol, fara indoiala, “diamantul coroanei” nu mai necesita nici o prezentare și va face subiectul altei intervenții.

2. Lagune marine.

Complexul Razim – Sinoe este cea mai mare intindere lacustra de pe Litoralul Marii Negre si din tara noastra. Cea mai mare parte a complexului o constituie vasta arie depresionara ocupata initial de apele marii si compartimentata ulterior, alcatuind lacurile: Razim, Golovita, Zmeica si Sinoe cu anexele acestuia din urma: Istria, Nuntasi (Duingi) si Tuzla.

Compozitia chimica a apei, mineralizarea ei sub 1g‰, nu recomanda lacurile Razelm (Razim) si Golovita pentru uzul balnear, dar depozitul de namol din zona Babadag ar putea fi utilizat.

Lacul Sinoe, situat in partea terminala a complexului, are o mineralizare mai crescuta, 4g‰ si un depozit de namol sapropelic pe fund. Coborand spre sud, mineralizarea creste si in lacul Istria ajunge la 8,12g‰. Aceasta zona ar merita atentia balneara si turistica. Lacul Duingi (Nuntasi), care constituie partea terminala a acestui sir de lacuri are o mineralizare de 15g‰, apa fiind clorurata, sodica, asemenea apei de mare. Are un depozit de namol pe fund, bine descompus, continand 19g‰ acizi humici, dar cu un continut mare de scoici, ceea ce il face greu utilizabil. Totusi, pe malul lacului localnicii au amenajat un punct balnear rudimentar, care ar merita o dezvoltare mai mare.

3. Lacuri clastro-carstice (crovuri).

In aceasta categorie sunt cuprinse cele trei lacuri sarate de la Murighiol si lacul sarat de la Macin. Chimismul apei este variabil anual si sezonier, cu mineralizare in jurul valorii de 10g‰. Toate sunt lacuri pelogene, cu namoluri sapropelice, cu un continut mare de acizi humici – 30g‰, dar doar unul este maturat, cu plasticitate si granulometrie care permit aplicatia terapeutica. Celelalte depozite sunt in curs de maturare, deci se pot constitui in rezerve pentru viitor.

Concluzie. Nu vreau sa sugerez ca Dobrogea ar fi ”raiul apelor minerale”, dar cunoasterea acestor ape ar fi utila locuitorilor si medicilor din zona.

Bibliografie:
Breier Ariadna, “Lacurile de pe litoralul romanesc al Marii Negre”. Studiu hidrogeografic. Ed. Academiei RSR Bucuresti 1976, pag: 22, 25, 95, 138.
Chirila Pavel, sub redactia, “Medicina naturista”, ed. Medicala, Bucuresti, 1987, pag: 151 si urm.
MS, Institutul de Balneologie si Fizioterapie, “Apele minerale si namolurile terapeutice din RSR.” vol IV, ed. Medicala, Bucuresti 1973. 506-516
GH. Lupu, sub redactia, “Medicina Interna”, vol I, ed. Medicala, Bucuresti, 1956, pag. 378 si urm.
Teleki N., Munteanu L., Teodoreanu Elena, Grigore L. “Cura Balneoclimatica in Romania”  Ed.Sport-Turism, Bucuresti 1984, pag 50-52,76-82

Articol scris de Conf. Univ. Dr. Olga Surdu, medic primar RMFB,
Prim-Vice Presedinte FEMTEC, Membru in Comitetul Stiintific Internațional ISMH

Vezi si “Balneologia şi balneoterapia nu au încetat să existe (1/2)”