Privit în ansamblu, demersul medical poate fi etapizat astfel:

1. profilaxia primară care se adresează prevenirii îmbolnăvirilor şi eliminarea / îndepărtarea factorilor de risc;
2. terapia, respectiv tratarea unei afecţiuni acute sau cronice;
3. profilaxia secundară care conţine măsurile pentru prevenirea cronicizării bolii sau / și a recidivelor;
4. profilaxia terţiară care are ca obiect împiedicarea constituirii sechelelor sau / şi a cronicizării deficitelor funcţionale. Profilaxia terţiară este oarecum echivalentă cu recuperarea.

Conţinutul medical al activităţii profilactice primare este variat si se adresează unei largi categorii de oameni sănătoşi sau aparent sănătoşi, obosiţi de ritmul alert al vieţii cotidiene, care au o alimentaţie care solicita aparatul digestiv şi /sau rinichiul, la regimuri activitate nefiziologice.

Profilaxia primară urmăreşte creşterea capacităţii adaptative a unor funcţii sau a organismului in ansamblu, eventual corectarea /înlăturarea unor tulburări de reglare neuro-endocrină.

Profilaxia recidivelor consta in corectarea unor modificări funcţionale restante, a unor mecanisme de reglare perturbate după rezolvarea problemelor din fazele acute, manifeste clinic ale bolii.
Curele balneoclimatice profilactice, urmăresc optimizarea funcţiei de termoreglare, a răspunsului neuro-endocrin, creşterea capacităţii de efort, asigurarea unui bun drenaj biliar şi a unei bune evacuări a rezidiilor solide şi lichide din organism, echilibrarea ritmului veghe-somn, etc.

Aplicaţia de factori termici contrastanţi este o metodă care se practică in sezonul cald, in aer liber, in scopul dezvoltării capacităţii de adaptare la rece, necesitând 10-14 zile consecutive. Se poate face pe litoral sau la malul oricărei alte suprafeţe de apă.

Heliotalasoterapia consta in 4-6 expuneri generale /zi, succesive la contrastul cald /rece: expunerea la soare (cald), imersia in apa marii /lacului (rece), eventual împachetări in nisipul cald – psamoterapie – (cald), imersie in apa (rece), cu contraste termice cat mai accentuate, progresive ca durata si intensitate a factorului rece.

Trending

Constănțeanca Amalia Niță, campioană europeană pentru a patra oară

Helioterapia asociata cu ungeri cu nămol rece si imersie in apa lacului, după metoda antica egipteana este o altă modalitate de aplicare a contrastului termic. Expunere la soare se face progresiv începând cu 5-10 minute și crescând durata expunerii zilnic cu câteva minute, fara a depăși însă 20 minute, urmată de imersie in apa lacului, încălzire la soare și apoi ungerea cu nămol a întregului corp și uscarea nămolului, (aproximativ 20-30 min) timp în care se produce o hiperemie uşoara si apoi baia rece in apa lacului sau a marii. Întreaga succesiune de contraste nu durează mai mult de 2 ore.

Trei elemente concura in realizarea efectelor terapeutice ale curei heliomarine: apa, aerul şi radiaţia solară.

1. Apa acţionează prin vectorii: chimic, termic, mecanic.
   Apa marii este o apa minerala hipertonă, cu o concentraţie a sărurilor de 15-18 g%, clorurata, iodurată / bromurată, sulfatata, sodica, magneziana. Mai conţine: Zn, Cu, Co, Mn, Cr. In afara de conţinutul mineral, anorganic, prezența algelor, a planctonului in general, determina la nivel tegumentar eliberarea de substanţe biologic active, stimulând mecanismele de apărare naturala a organismului.
   Temperatura minima a apei pentru balneaţie este de 15⁰ C  la adulţi si 18⁰ C la copii dar temperatura de confort trebuie sa fie peste 20-22⁰C . Baia in apa marii asigura elementul rece din terapia contrastanta folosita pentru profilaxia bolilor “a frigore”: bolile infecţioase specifice sezonului rece – guturaiul, gripa, anginele, afecţiunile reumatismale cronice-inflamatorii si degenerative, afecţiuni ginecologice, urinare, etc.
   Aplicarea contrastului termic timp de 12-14 zile in cursul verii prin expunerea la soare si scăldatul in apa marii este eficient pentru stimularea funcţiei de termoreglare la rece solicitată in sezonul rece-toamna/iarna . Temperatura medie a apei marii in sezonul estival este de aproximativ 21-24⁰ C. Cu cat este mai ridicata temperatura apei cu atât capacitatea de pătrundere in piele a sărurilor este mai mare.
   Masajul ritmic realizat de valuri si presiunea apei influenţează circulaţia generală prin acţiune directă exercitată asupra venelor care au o structură mai compresibila dar și indirect prin excitarea receptorilor periferici. Joaca in apa marii stimulează secreţia hormonului hipofizar de creştere.
2. Aerul. La suprafaţa apei si in vecinătatea ei, aerul este iodurat si produce o uşoara stimulare a glandei tiroide, ceea ce dă o stare generală bună. Prezența aeroionilor negativi are efecte favorabile asupra organismului. Umiditatea relativa a aerului este similară litoralului mediteranean si adriatic: 70-75%, iar nebulozitatea redusa determina o strălucire a soarelui in peste 70% din perioada de vara. Aerosoloterapia cu particulele cloruro-sodice, iodurate si magneziene este indisolubil legata de noţiunea de cura helio-marina, pentru ca marea este considerata drept cel mai mare inhalatoriu natural.
3. Radiaţia solară. Atât radiaţiile infraroşii cat si cele ultraviolete acţionează asupra organismului expus la soare. In cursul dimineţii si al amurgului predomina radiaţiile ultraviolete iar, la amiaza cele infraroşii. Expunerea abuziva la oricare din cele doua feluri de radiaţie este urmata de arsura: actinica respectiv ultravioleta. Radiaţiile ultraviolete exercita o acţiune revulsivă asupra tegumentului, producând eritemul caracteristic, urmat de pigmentare si apoi de exfoliere. Activează vitamina D din piele favorizând absorbţia mai buna a Ca si depunerea lui in oase (acţiune antirahitica). Plimbarea pe plajă sau faleze oferă un ambient plăcut și produce efecte favorabile. Este însă necesar ca îmbrăcămintea lejeră să acopere cât mai mult din suprafața pielii pentru a nu adauga alte doze de radiație solară peste cele oferite de soare pe plajă.

Riscul oncogenetic al radiaţiei solare se manifesta in cazul expunerilor prelungite (luni de zile, ani întregi), acolo unde exista o predispoziţie sau o leziune preexistenta. In nici un caz, cura helio-marină anuală corect efectuată, de maximum 12-14 zile nu expune persoana la acest risc. Condiţiile socio-economice actuale au scurtat foarte mult sejurul pe litoral uneori numai unul sau două week-end-uri sau mai frecvent o săptămână. În acest context riscul al care se expune persoana venită pe Litoral pentru o perioadă scurtă este acela de arsura actinica, din dorinţa de a sta cat mai mult la soare și a se bronza in timp cat mai scurt.

Creşterea secreţiei hormonului de creştere combinata cu stimularea transformării provitaminei D duc la formarea unui schelet mai viguros la copiii care fac plaja sistematic. Sub acţiunea soarelui, respectiv a radiaţiei ultraviolete este stimulata măduva hematogena (acţiune antianemică), funcţia de coagulare sanguina si metabolismul glucidic. Radiaţia ultravioleta are acţiune bactericida (fiind cunoscut dictonul “in casa in care intra soarele nu intra doctorul“). Modifica pragul de excitabilitate nervoasa si influenţează nocicepţia având acţiune antialgică.

Cura helio-marina determina reechilibrarea organismului prin apropierea de modurile primare ale existentei (dezvoltarea filo- si ontogenetica s-a produs in apa / lichid amniotic), prin dezinserţia temporara din mediul stresant de viata al marilor aglomerări urbane. Ameliorarea funcţiilor cardio-vasculara, respiratorie, endocrina, nervoasa duc la îmbunătăţirea stării generale de sănătate. Jocurile pe plaja, plimbările, înotul combat sedentarismul, sindromul hipokinetic si sindromul de deconditionare mio-cardio-respiratorie. Pentru omul sănătos cat si pentru cel bolnav, cura helio-marina este un izvor de sănătate.

Thalassoterapia profilactică este indicată copiilor, adolescenţilor si tinerilor cu: deficiente constituţionale mio-artro-kinetice (deviaţii axiale ale coloanei sau membrelor) și cu tulburări de creştere, meteosensibilitate, predispoziţie la afecţiuni “a frigore”, si adaptare defectuoasa la anotimpul rece si umed.

Beneficiază de efectele profilactice favorabile adulţii care lucrează in frig, umezeala, medii cu pulberi sau alte noxe respiratorii, microclimat lipsit de lumina naturala sau locuiesc in zone lipsite de iod.

Helio-talasso-terapia asociată sau nu cu ungeri cu nămol, dar având grijă ca expunerea la soare sa fie judicioasă și progresivă iar imersia in apa mării sa reprezinte o bucurie și a placere fizică are efecte benefice asupra organismului. Înfruptarea cu ”lăcomie” din căldura soarelui se soldează cel mai frecvent cu insolație și arsuri solare urmate de o vizită la serviciul de urgentă cel mai apropiat.

Articol scris de Conf. Univ. Dr. Olga Surdu, medic primar RMFB,
Prim-Vice Presedinte FEMTEC, Membru in Comitetul Stiintific Internațional ISMH