Am optat pentru a face o scurtă prezentare cărții ”Sfârșitul competenței-discreditarea experților și campania împotriva cunoașterii tradiționale” scrisă de Tom Nichols și apărută la editura ”POLIROM”, Iași 2019, întrucât tema pe care o abordează este de mare actualitate.
Dar, pentru început, să vedem cine este autorul cărții! Tom Nichols, născut pe 7 decembrie 1960, este un scriitor american specializat în dreptul internațional. Este profesor de securitate națională la US Naval War College și profesor asociat la Harvard Extension School.
Încă din prefață autorul afirmă faptul că a fost îngropată știința de carte:”În viața noastră culturală și literară am îngropat totul înainte de vreme: decența, bunul-simț, masculinitatea, feminitatea, copilăria, bunul-gust, știința de carte, regulile gramaticale și așa mai departe”.
Lucrarea este structurată pe șase capitole tematice care tratează cauzele pentru care s-a ajuns în această situație, urmate de ”Concluzii: experții și democrația”.
În Capitolul 1 intitulat ”Experții și cetățenii” autorul tratează conflictul dintre oamenii obișnuiți și experți. Definește aici conceptele de ”expert” și de ”competență”. Las cititorului plăcerea de a descoperi cum definesc expertul fizicienii Niels Bohr și Werner Heisenberg. Acest capitol debutează cu un subcapitol puțin ironic , ”O națiune de pricepuți” în care arată faptul că oamenii obișnuiți se cred doldora de cunoștințe. Nichols afirmă că profesorii, experții și ”cunoscătorii” de profesie se plâng de lipsă de respect din partea societății, din perioada antică, când Socrate a fost nevoit să bea cupa cu cucută.
Capitolul 2, având titlul ”Cum a devenit conversația epuizantă” cuprinde o amplă descriere a ”biasului de confirmare” explicat prin tendința normală de a accepta numai dovezile care ne confirmă ceea ce credem deja. Despre acesta autorul afirmă că ”este cel mai des întâlnit – și cel mai enervant-obstacol în calea unei conversații productive, și nu numai între experți și oamenii obișnuiți”.
Capitolul 3, ”Studiile superioare” tratează în mod critic accesul larg la studiile superioare, ceea ce îi face pe mulți absolvenți să creadă că au devenit mai deștepți.
Subliniază faptul că în contextual actual apare o identitate între student și ”client”, cu consecințe deosebit de grave asupra procesului de învățare. Studiile superioare, afirmă autorul, ”ar trebui să ne vindece de falsa credință că toți suntem la fel de inteligenți”. Despre americani afirmă că se blindează cu un noian de diplome și certificate, multe inutile. În subcapitolul ”Evaluează-mă cu blândețe” critică faptul că universitățile și colegiile întăresc ideea că studenții sunt clienți, depreciind ireversibil procesul de învățare.
Capitolul 4 are un titlu provocator ”Stai puțin, să caut pe Google”, iar subcapitolele sunt la fel de provocatoare ”Cum informația nelimitată ne face mai proști”, ”Ce e fals pe internet: totul”, ”Nu vreau să fiu prieten cu tine”, ”Bineînțeles că e sigur, am căutat pe Google”, ”Înțelepciunea megamulțimilor”. Foarte interesantă este expresia folosită de Tom Nichols, ”pășunat pe internet”, pentru ceea ce unii indivizi pretind că este ”cercetare”. Continuă autorul în aceiași notă ironică: ” …a crede că ești deștept pentru că ai căutat ceva pe internet e ca și cum ai crede că ești un bun înotător pentru că te-ai udat mergând pe jos prin ploaie”.
Capitolul 5, ”Noul” nou journalism-și avem din belșug”, evidențiază rolul pe care ar trebui să-l aibă jurnaliștii în Era Informației, ca arbitri, în marele conflict haotic dintre ignoranță și învățare.”Într-o lume a informațiilor constante, livrate rapid și disponibile non-stop, jurnalismul este uneori în aceeiași măsură un factor care contribuie la sfârșitul competenței și un apărător împotriva acestuia”, afirmă autorul.
În subcapitolul ”Ce e prea mult strică” evidențiază abundența de informații existente în prezent, pe care le cataloghează ca fiind ”un festin de informații servite cu diverse tipuri de garnitură, pe nenumărate platouri”. Pentru a face față acestui flux masiv de informații autorul ne recomandă să ne diversificăm dieta, adică să nu consumăm aceleași surse media tot timpul.
Ultimul Capitol, 6, ”Când experții greșesc” analizează ce se întâmplă când experții greșesc, prezentând consecințele acestor erori. Greșelile experților alimenteză controverse prost informate, care dau apă la moară contestatarilor și conspiraționiștilor. În subcapitolul ”Când experții o iau pe căi greșite” explică ce înseamnă impostura experților, insistând pe faptul că în unele cazuri aceștia mint cu privire la calificările și autorizările lor. ”FFP”, adică ”fabricare, falsificare sau plagiat” – așa descriu oamenii de știință această situație.
Sfârșitul competenței, arată autorul, ”… nu e doar o respingerii a cunoașterii existente. În esență, este echivalent cu o respingere a științei și a raționalității imparțiale, fundamentele civilizației moderne”.
Și pentru că suntem în cel mai electoral an dintre ani, se cuvine să aduc în atenție ce afirmă autorul despre votanți, cărora le sugerează că au responsabilitatea să se informeze și să stabilească în ce direcție se îndreaptă opțiunile politice importante cu care se confruntă națiunea. ”Numai votanții pot să aleagă dintre opțiunile care le afectează familiile și țara, și numai ei poartă în final responsabilitatea pentru astfel de decizii” concluzionează Tom Nichols.
