Ca orice parc respectat de oameni și autorități, și parcul Casei de Cultură din Constanța ar trebui să fie o oază de liniște și verdeață, un spațiu pentru plimbări, joacă, voie bună, cântec, distracții, deci de relaxare pentru toate vârstele. Două biserici, una lângă alta. În realitate, spațiul acesta a fost distrus, fiind dominat de o construcție sinistră ca un cavou de suprafață, hidoasă și ilogică, pentru că, la doar câțiva metri de zidurile ei, se află… o altă biserică!
De ce sunt amplasate, una lângă alta, o viitoare catedrală și o biserică, ar putea răspunde doar mintea unui habotnic, grav afectată, schilodită de interese ascunse și orgolii bolnave, fără nicio legătură cu credința și dragostea față de oraș și locuitorii săi. Este evident că, și în acest caz, Teodosie și Primăria au fost/ sunt entități puternic interesate și malefic implicate, în detrimentul intereselor cetății și ale constănțenilor.
Lămuriri tehnice
Proiectul acestei construcții cu destinația „lăcaș de cult” a fost conceput încă din anul 1990, când a fost pusă piatra de temelie, la acea dată existând efectul puternic al stării de euforie produs de „Victoria Revoluției din Decembrie 1989”, fapt ce a făcut ca obiectivul – amplasat pe domeniul public și prin bunăvoința Primăriei -, să fie numit „Catedrala Eroilor” cu hramul „Înălțarea Domnului”. Terenul este în suprafață de 6.000 mp și a fost transmis în folosință gratuită Arhiepiscopiei Tomisului, la data de 22 iunie 2001, prin Decizia nr. 276 a Primăriei municipiului. Planul urbanistic de detaliu a fost aprobat în iunie 2000, parohia a fost înființată în noiembrie 2001. Lucrările au început în anul 2007, valoarea investiției fiind estimată la 200 miliarde lei (vechi), ritualul de târnosire (sfințire) având loc în octombrie 2010. La data prezentă, investiția se află în stadiu de stagnare a lucrărilor, oferind zonei un aspect sinistru și mizerabil. Astfel că, pentru a se manifesta religios-ortodox între zidurile acestei catedrale, credincioșii trebuie să mai aștepte încă 14 ani, căci termenul final de finalizare a fost prevăzut… în anul 2036!
Vor mai apuca Teodosie și Chițac investiția terminată?
Nu se știe, dar este foarte posibil ca, în anul 2036, Teodosie, Chițac și mulți dintre noi să apărem în pomelnice la ADORMIȚI, așa cum nimeni nu știe, nici Dumnezeu, câți bani au fost îngropați și cimentuiți în această „gaură neagră” a ortodoxiei locale (numai în noiembrie 2008, Guvernul României, prin Secretariatul de Stat pentru Culte, a alocat suma de 17 milioane lei, circa 500.000 euro la acea dată!), prin care sume uriașe au fost „aghezmuite” și „tămâiate”, evident cu „voia și în numele Domnului”. Este cert, însă, că orașul va rămâne cu parcul distrus și arhitectura schilodită, spre satisfacția ortodocșilor practicanți, fericiți și binecuvântați că mai au un lăcaș sfânt unde să se roage pentru sănătate, succes la examene, noroc în dragoste, șanse mari la 6/49, să pupe icoane, moaște și mâini și poale de popi, să mai tragă o gură de aghiasmă și un fum de tămâie.
Minunile din parohia și ograda popii Rusu
Nu se știe cum, cuviosul preot Florin-Grigore Rusu (cca 45 de ani, venit din Slatina) – finul fostului 4 x ministru al Educației, Ecaterina Andronescu, a reușit ceea ce destul de puțini sunt capabili și cei mai mulți fură de sting pentru a ajunge la averea pe care individul nu numai că o deține, dar provoacă invidie și serioase suspiciuni despre proveniența acesteia. De reținut că, de când păstorește parohia cavoului din parc, pe terenul lui Florin-Grigore Rusu din cartierul „Baba Novac” a apărut o vilă P+1 (circa 200.000 de euro). Mai deține un apartament de circa 80.000 de euro într-un bloc de pe strada Unirii, la scara căruia zace un „Audi” de cel puțin 50.000 euro… Ce moaște a pupat, la ce icoane făcătoare de minuni s-a rugat, câte și ce fel de rugăciuni a înălțat, la ce sfinți s-a prosternat, ce a amanetat, cui a cotizat, în ce afaceri e băgat sunt întrebări pe care numai divinitatea sau DNA le poate da la dezlegat.
În loc de final. De zeci de ani, în acest parc sunt organizate diverse activități, printre care, cea mai sobră și cunoscută, comemorarea victimelor și evenimentelor din decembrie 1989. La Troița din zonă, în prezența oficialităților, se depun coroane și jerbe de flori, circulația rutieră este blocată, fanfara intonează imnul țării, trupele și tehnica de luptă defilează, primarul, prefectul și unele scule de partid, directori de instituții și alte personaje sinistre își duc mâinile la inimă, se prefac puternic afectați, lacrimile șiroiesc și emoțiile abundă, se aplaudă debil, după care fiecare pleacă la treburile sale, în obor, la cumpărături, la băutură și fripturi, la soții, odrasle sau amante, dar nimeni, absolut nimeni, nu vede și nici nu îi pasă în ce hal arată această zonă grav afectată și batjocorită. Și asta, repet, de zeci de ani.
Să vă lumineze Dumnezeu!
Comments are closed.