Scurtele informații publicate zilnic în gazetele din anul 1920 ne ajută să înțelegem realitățile cotidiene ale Constanței. Și pe atunci se comiteau fapte penale, se înregistrau delicte și contravenții… Și pe atunci existau hoți, bătăuși, vagabonzi, speculanți… Autoritățile interveneau pentru rezolvarea problemelor de acest gen iar gazetele ofereau detalii, aducându-i astfel pe nelegiuiți în fața oprobriului… Potrivit Dex-ului, oprobriu (din latinescul opprobrium) înseamnă dispreț, dezaprobare prin care societatea condamnă fapetele nedemne și pe cei care le comit. Din acest motiv, nu am scris „oprobriu public”, termen foarte folosit astăzi, dar care este pleonasm.
În continuare, dăm câteva exemple de fapte consemnate în ziarul „Dobrogea Jună„, în cadrul rubricii „Cronica din oraș„:
„Agresoarea – Elisaveta Brașoveanu,din strada Maior Giurescu nr.14, din cine știe ce necaz, a găsit cu cale să bea ca să uite.Bând însă, s-a întâmplat căi s-a urcat țuica la cap. Neavând cum s-o dea jos, s-a supărat foc și a început să-și descarce mânia pe trecătorii din stradă. Sergentul din post însă, ducând-o la poliție, a îmblânzit-o, trezindu-se teafără a doua zi”.
„Agresiune – Mitică Coman și cu Petre Mandrea, funcționari pe vaporul Durostor, au atacat și bătut pe cântăreața Mița Marinescu, de la Metropol. Motivul bătăii a fost refuzul fetei de a gândi la fel ca dânșii. Actele dresate de poliție desigur îi vor cuminți pe viitor.
„Bătaie – Brutarii Ion Nicolici și Ion Niacin, după ce s-au îmbătat la cârciuma din strada Mihai Viteazu, colț cu Țepeș Vodă, s-au luat la ceartă și au sfârșit păruindu-se sdravăn, pentru a se împăca apoi la poliție”…
(Va urma)
