”Junk” este printre cele mai folosite cuvinte, zilele acestea, în presa economică, în contextul în care suntem în plină campanie de evaluare de către oligopolul agenţiile de rating format din: Moody′s, S&P, Fitch. Acest termen este folosit de către economişti pentru a caracteriza ratingul de ţară care este retrogradat sub pragul recomandat investiţiilor. Acesta este un indiciu pentru investitori care sunt avertizaţi (da, avertizaţi!) că ţara respectivă este riscantă pentru investiţii, având chiar o problemă cu plata datoriilor.
Ce nu înseamnă ”junk”? Nu înseamnă falimentul statului! Nu înseamnă încetare de plăţi (default of debt)! Dar ”junk” însemnă o atenţionare, un semnal de alarmă, un cartonaş roşu, privind sănătatea economico-financiară a unei ţări. Sloganul ”junk-ului” este ”Banii (ieftini) s-au terminat!”
Agenţiile de rating sunt precum copilul lui Hans Andersen din povestea ”Hainele cele noi ale împăratului”, ne spun că ”împăratul este gol” adică finanţele ţării sunt praf şi pulbere. Sau ne spun că România este într-o conexiune inconştientă cu banii, împrumută bani pentru salarii teribiliste existente în administraţia publică, care nu au nicio legătură cu posibilităţile economiei. Un fapt este cert: România s-a îndatorat iresponsabil, peste posibilităţile ei de face faţă acestor împrumuturi iraţionale.
Ce efecte negative poate avea ”junk-ul” pentru România? Statul se va împrumuta cu dobânzi mai mari, după acest vot de blam, se estimează o creştere a dobânzilor cu două procente. Va însemna sfârşitul vremurilor când plăteam dobânzi mai mici, ceea ce înseamnă cheltuieli suplimentare pentru bugetul de stat. Chiar şi la dobânzi mai mari finanţarea deficitului se poate gripa, investitorii au aversiune la risc. Teama investitorilor de a mai veni la noi poate deprecia moneda naţională şi poate însemna şi un recul pentru investiţiile străine. Severitatea ”junk-ului” ne poate trezi şi scutura din traiul pe datorie, şi, mai mult, ne poate arăta gunoiul de sub preş. La toate acestea se mai poate adăuga şi riscul reputaţional, cum va fi privită România pe plan extern.
Ce efecte negative poate avea ”junk-ul” pentru populaţie şi pentru firmele private? Pentru acoperirea deficitului pot creşte taxele, iar cheltuielile publice trebuie diminuate ceea ce implică subfinanţări pentru sănătate, infrastructură, educaţie. Şi companiile private vor întâmpina greutăţi cu finanţarea investiţiilor ceea ce poate pune presiune pe locurile de muncă şi chiar pe nivelul salarial. Companiile străine greu vor fi convinse să mai facă investiţii la noi. Vor creşte dobânzile la credite cea ce înseamnă că investiţiile vor fi stopate. Şi inflaţia va creşte în urma ”junk-ului”, bulversând tot mediul de afaceri.
Ce efecte pozitive poate avea ”junk-ul” pentru România? Poate fi un punct de inflexiune în administrarea banului public, marcând startul ”dezjefuirii” statului. Va pune ordine în debandada şi haosul gestionării banului public. Bugetul statului nu va mai fi tratat ca o pradă. Clasa politică compusă din fani ai prăduirii banului public va constata că nu mai sunt bani suficienţi, acel potop bănesc, pentru a trimite bezele salariale distopice alegătorilor. Politicienii care-şi însufleţeau cariera prin tocarea banului public vor constata că nu mai au resurse la discreţie. Va începe o campanie de detoxificare de cheltuieli inutile. Beţia prăduirii banului public va lua sfârşit. ”Junk-ul” va fi sanitarul întregului sistem financiar şi va aduce un moment de epifanie în gestionarea finanţelor ţării. Sistemul fiscal trebuie să-şi rescrie întregul soft, în concordanţă cu noua realitate. România poate fi repusă pe şine din punct de vedere financiar. Va fi evaluată malignitatea împrumuturilor pentru hrănirea unui stat nereformat. Despre helicopter money nici nu mai poate fi vorba. Va creşte interesul pentru sănătatea finanţelor publice. Se va produce o curăţenie pe toate nivelurile care cheltuie banul public. Se vor termina orgiile bugetare făcute cu bani publici. Sincopatele reforme vor trece în primul plan, după ce ani la rând ideea de reformă a fost uzurpată. Hiperscalerii salariali vor fi reevaluaţi.
Ce efecte pozitive poate avea ”junk-ul” pentru cetăţeni şi pentru firmele private? Va duce mai multă echitate salarială în reportul privat/stat, sectorul de stat fiind cu câteva lungimi salariale în faţa celor ce lucrează în sectorul privat. Va pune capăt mâncatului şi băutului în contul celor care nici nu s-au născut. Va atenua şovinismul salarial prin care cei plătiţi din bani publici se cred superiori celor ce le plătesc salariile. Laxitatea politicilor salariale va fi stopată. Contribuabilul va constatata că taxele pe care le plătesc sunt gestionate mai bine. Legitimitatea prăduirii banului public în interesul politicienilor va fi de domeniul trecutului. Cei care tăiau curbele pentru a ajunge mai uşor la banul public vor constata o stopare a fenomenului. Va constata că în administraţia publică va veni o adiere de bun simţ salarial, iar cei care beneficiau de o ”quintă royală” de sporuri vor trebui reevaluaţi. Mediul privat nu va mai fi torturat fiscal pentru a finanţa o administraţie inutilă. Se va pune capăt barbariei fiscale prin care se impun taxe mai mari pentru a acoperi găurile de la buget.
Gestionarea ”junk-ului” înseamnă reforme autentice care vor trebui să repună România pe radarul încrederii investitorilor. Doar prin reforme reale şi prin gestionarea raţională a banului public putem restarta creşterea încrederii investitorilor.
Articol apărut inițial în www.zf.ro
