Secretarul de stat american Marco Rubio urmează să participe vineri la reuniunea miniștrilor de externe ai NATO, în NATO, prima sa întâlnire cu aliații de la declarațiile recente ale președintelui american Donald Trump privind posibile tensiuni în cadrul alianței.

Discuțiile au loc pe fondul unor divergențe tot mai vizibile între Washington și mai multe state europene, în special în legătură cu implicarea aliaților în recentele evoluții din Orientul Mijlociu și utilizarea bazelor militare de pe teritoriul european. Rubio a transmis anterior că președintele Trump este „foarte dezamăgit” de unele state membre, menționând în mod special Spania.

În același context, liderul de la Casa Albă a criticat contribuția unor aliați NATO la sprijinirea operațiunilor militare ale SUA și a pus sub semnul întrebării angajamentul american față de principiile alianței, inclusiv articolul privind apărarea colectivă.

Îngrijorările în Europa au fost amplificate și de anunțurile recente ale Washingtonului privind o posibilă reducere a prezenței militare americane pe continent, inclusiv planuri de retragere a aproximativ 5.000 de militari din Europa și alte ajustări ale forțelor puse la dispoziția NATO în situații de criză.

În paralel, oficialii americani și europeni au avut poziții diferite în ceea ce privește strategia de securitate în zona Strâmtorii Ormuz, unde tensiunile au crescut în contextul conflictului din Orientul Mijlociu. Unele state europene și-au exprimat disponibilitatea de a sprijini menținerea libertății de navigație, în timp ce NATO analizează posibilul său rol în regiune.

În ciuda tensiunilor, secretarul general al NATO, Mark Rutte, a transmis că aliații europeni și canadieni au răspuns apelului SUA pentru consolidarea apărării, iar discuțiile din cadrul reuniunii vor viza inclusiv echilibrarea contribuțiilor financiare și militare între statele membre.

Reuniunea de la Helsingborg este privită ca un moment important pentru clarificarea poziției Statelor Unite în raport cu NATO, în condițiile în care administrația americană semnalează o posibilă ajustare pe termen lung a prezenței sale militare în Europa, dar și o reașezare a responsabilităților în cadrul alianței.