Mădălina, o fată de 27 de ani, îşi caută familia biologică. Mădălina s-a născut în Brăila, apoi a fost transferată la “leagănul de copii din Babadag, Tulcea”, de unde a fost adoptată, un an mai târziu, de doi părinţi “minunați cărora le mulțumesc pe această cale pentru că m-au crescut, le mulțumesc pentru tot”.
Acum, tânăra încearcă să dea de urma celei care a abandonat-o şi a cerut ajutorul oamenilor printr-o postare pe pagina “The never forgotten Romanian children – Copiii niciodată uitați ai României”, o pagină special creată pentru cei care ăşi caută familiie biologice.
Cândva, pe când aveam numai câțiva anișori am aflat că sunt o fetiță adoptată. Deși eram micuță a fost destul ca eu sā îmi dau seama că de fapt originea mea vine din altă parte. De atunci din ce în ce mai mult gândul meu era la trăsăturile mamei mele biologice și la faptul că puteam să ne întâlnim undeva întâmplător și că nu ne cunoaștem și că vom merge mai departe ca două străine.
Numele meu la naștere a fost NICA MĂDĂLINA și sunt născută la data de 9 iulie 1996 în localitatea BRĂILA, județul BRĂILA.
Mai apoi am fost transferată la leagănul de copii din BABADAG, TULCEA până când un an mai târziu, am fost adoptată de doi părinți minunați cărora le mulțumesc pe această cale pentru că m-au crescut, le mulțumesc pentru tot.Știu despre mama mea că se numea atunci NICA GEORGETA și că era din localitatea TOPOLOG, TULCEA și mai știu de existența altor frați, posibil 4, pe care tare mult îmi doresc să-i cunosc.
Fiecare zi pentru mine e o nouă speranță, mă rog mereu lui Dumnezeu să mi-o trimită în cale, pe mama măcar o clipă să pot să-i mulțumesc că mi-a dat viață.
Îmi imaginez deja la cum ar fi întâlnirea noastră, probabil as fi foarte emoționată deoarece aștept acest moment de atâta amar de ani.
Mama, am nevoie de tine..vreau să te văd să te îmbrățișez și să îți povestesc multe și de toate.Te aștept cu dor!
Fiica ta!
Vă rog oameni buni, să îmi fiți alături și să mă susțineți cu multe DISTRIBUIRI numai așa poate ajunge și la mama mea și la frățiorii mei.
Vă mulțumesc anticipat!”, este anunţul postat pe pagină.
Cum a luat naştere pagina “The never forgotten Romanian children – Copiii niciodată uitați ai României”
Pe 24 ianuarie 2015, o tânără româncă stabilită în Irlanda din anul 1996, Ileana Cunniffe Baiescu, a creat o pagină pe comunitatea Facebook cu speranţa de a-şi îndeplini un vis important, găsirea fratelui ei biologic Victor Constantin MARIN, adoptat de la locul lor de origine, Scutelnici, judeţul Buzău, România. După mai mulţi ani de căutări şi neavând nici un rezultat, i s-a părut o idee foarte bună să transfere în cele din urmă căutările în mass-media sociale, o cercetare rapidă, şi aici a găsit mai multe pagini, grupuri şi profile a sute şi sute de români adoptaţi.
Am citit totul, de mai multe ori, asigurându-mă că nu-l sar tocmai pe fratele meu care s-ar fi putut afla printre ei. Am început să vorbesc cu ei, întrebând dacă ei ştiu ceva, dar din păcate nimeni nu ştia nimic. „Să se dea bătută? Nicidecum!! A fost atât de clar că majoritatea oamenilor de pe aceste pagini şi grupuri sunt în căutarea cuiva, a familiei biologice sau a copilului adoptat; cunoştinţele lor despre CUM să-i caute, păreau atât de puţine şi de vagi. ”Căutarea ajutorului nu mai avea rost aici, ea a devenit instantaneu, cum pot ajută câteva persoane de aici în căutarea familiilor lor? Am luat o singură persoană la întâmplare, un tânăr român în căutarea fratelui său adoptat în Irlanda, câteva minute mai târziu am vorbit pe chat. M-am oferit să-l ajut. I-am cerut să aibă răbdare o oră sau două, ca să mă gândesc cum să continue căutările. Mai târziu în acea seară am creat „Copiii niciodată uitaţi ai României’’ o pagină de comunitate pe Facebook, şi m-am mai implicat în alte două căutări … a două zi, una dintre ele a avut succes, a fost prima familie pe care am reunit-o. Am plâns şi am râs cu ei în acelaşi timp. Le-am simţit emoţiile cele mai profunde şi le-am înţeles sentimentele de dragoste şi regăsire, din toate punctele de vedere . „A fost minunat!!”
Pe parcursul primului an al activităţilor paginei de Facebook, mii de oameni din România şi de peste tot în lume au intrat în contact şi au împărtăşit, cu noi sau pentru noi, cele mai incredibile poveşti, poze, articole, opinii, proiecte, experienţe din timpul adopţiei, căutările de familie, sentimente – în principal ale copiilor români adoptaţi sau ale celor rămaşi acasă. Pagina noastră de Facebook a devenit în puţin timp una dintre cele mai cunoscute pagini de pe media sociale, care ajută şi sprijină români adoptaţi în căutările lor şi în reunirea cu familiile lor biologice. Peste 300 de cereri de căutări de familie au ajuns pe pagină în primul an, 88 dintre ele au avut succes, inclusiv prima căutare a fratelui adoptat în Irlanda. „O experienţă copleşitoare, cuvintele de abia pot descrie sentimentele şi emoţiile implicate. Fiecare poveste este atât de unică, fiecare călătorie este atât de uimitoare. În spatele fiecărui număr se ascunde un vis adevărat, o persoană reală care speră şi visează, şi-i caută în mod constant pe cei care le-au dat viaţă, sângele lor, familia lor.”
Pe parcurs, Ileana a început să colaboreze cu câţiva voluntari minunaţi pentru a o ajuta în multele căutări de familie din România şi mai mulţi care să ofere ajutor pentru a facilita traducerile acolo unde este necesar; cu toate acestea, din cauza numărului tot mai mare de cereri, este tot mai mare nevoie de a avea ajutor şi sprijin.
