Titlul articolului a fost inspirat din Poemul „1907” scris de Alexandru Vlahuță, dedicat regelui din acea perioadă, în care primul vers este: „Minciuna stă cu Regele la masă”. Poetul în acest poem arată că minciuna este o constantă a vieții politice românești.
Revizuirea în jos a creșterii economice, anunțată de Institutul Național de Statistică, pe trimestrul I, 2022, de la 5,3% la 1,5% este de domeniul absurdului. Diferența este enormă, de 3,8% din PIB. La un PIB de 270 miliarde de euro (apropo, oare cât mai este PIB-ul? căci tot INS-ul îl calculează) înseamnă peste 10 miliarde de euro.
Creșterea din trimestrul I a fost confirmată în luna iunie (se schimbase deja modalitatea de calcul, pe care o invocă acum pentru a justifica grosolănia), iar in luna iulie a fost revizuită, ușor, în jos la 5,1%. Pe baza acestor date s-a efectuat și prima rectificare bugetară, în luna august.
Diferența între cele două creșteri este, de fapt, de 71,7% , deoarece 1,5% reprezintă 28,3% din 5,3%. Eroarea în aprecierea creșterii economice este enormă și inexplicabilă pentru o instituție la care zecimalele sunt la ele acasă. Justificarea înțelepților statisticii, pentru această ispravă statistică, cu schimbarea modului de calcul nu este credibilă, întrucât diferența este foarte mare. Cvasi-folclorul justificativ este lipsit de substanță. Tot INS-ul a dat la o parte hainele împăratului, arătându-i goliciunea, ceea ce este, totuși, ceva pozitiv. Altfel am fi ajuns la un moment dat să nu se închidă „T-ul” bugetar și nu știam cauza.
Avertizările analiștilor economici, la data anunțării fulminantei creșteri de 5,3%, trebuia să-i pună pe gânduri pe statisticienii de la INS. Analiștii au arătat plauzibilitatea îndoielnică a acestei creșteri, ca nefiind fondată de situația din economia reală, dar INS îi avertiza pe aceștia că-i aduc prejudicii de imagine.
Despre statistică se spune că este un mod de a înțelege lumea, dar noi, românii, nu mai înțelegem nimic din aceste revizuiri coșmarești. Curat murdar, coane Fănică, ar spune nenea Iancu.
Când s-a anunțat această creștere de 5,3%, mulți politicieni ai puterii s-au înfoiat curcanistic, s-au complimentat reciproc, elogiindu-și înțeleptele decizii din domeniul economic. Ba unii mai comentau lăudăros „România – tigrul Europei”. Acum, când s-a dovedit că împăratul este gol, s-a instalat omerta. Mușamalizatoarea clasă politică tace și de această dată și nu ia măsuri față de malpraxisul instituțional.
Probabil puțini dintre politicieni conștientizează importanța informațiilor furnizate de ultrapolitizatul Institut Național de Statistică. Toate datele furnizate de INS sunt input-uri pentru instituțiile statului, din acestă cauză corectitudinea lor este importantă pentru prognozele care se fac. Furnizând date incorecte se declanșează în întreaga economie haosul calculațional. Inclusiv Eurostat primește informații de la Institutul Național de Statistică.
După această erată care a creat animozitate și incertitudine în mediul economic, Institutul Național de Statistică va pierde multă credibilitate atât pe plan intern, cat și pe plan extern. Îndoiala față de credibilitatea datelor furnizate de acesta va fi nota dominantă în viitor.
INS va fi pus, alături de ASF, la insectarul instituțiilor cu credibilitate scăzută.
Bugetul de stat, scriptic, a arătat, până acum, relativ bine, dar dacă va rezulta că pe anul în curs creșterea economică este mai mică decât cea anunțată inițial, atunci vor fi schimbări majore în calculul bugetar. Diferența de la 5,3% la 1,5% va cântări greu în datele bugetare. Aceste cifre au declanșat o litanie de erori. Primul care va intra în malaxorul modificărilor va fi deficitul bugetar, care urma să fie ținut sub control, mai précis sub 6%.
Acum câțiva ani Grecia a procedat asemănător, mistificându-și realitatea economică, iar rezultatele s-au văzut imediat, calea a fost bătătorită spre intrarea în faliment statal.
Practica de a umfla datele statistice nu este o noutate pentru România. În vremurile anterioare anului 1989, minciuna statistică era dominantă: ba făceam cincinalul în patru ani și jumătate, ba făceam producții la hectar de domeniul fantasticului, ba aveam producții industriale incredibile. Se spunea atunci, la Europa Liberă, că de minciunile din România râd și curcile. Dacă atunci acele mistificări erau justificate de intervenționismul sever al statului în economie, acum nu mai avem nicio scuză. Și la ce ne-au folosit acele minciuni?
Domnilor statisticieni, hai să nu reînviem acele vremuri de mult apuse!
Închei cu întrebarea tulburătoare care încheie miniseria Cernobîl: Care este costul minciunilor?
Articol publicat inițial pe Republica.ro
