În urmă cu 20 de ani, după prăbușirea turnurilor gemene, susținerea noastră pentru politica externă a Statelor Unite ne-a costat foarte scump.
Statele Unite ale Americii nu mai reprezintă liderul “lumii libere”. Războiul din Vietnam a produs eșec după eșec, apoi americanii au fugit și ne-au lăsat, pe noi europenii și restul lumii să le curățăm mizeria.
Aș vrea să vă spun, în numele meu, James Pastouna și al lui Constantin Țițineanu, că noi am asistat personal, ca martori, la efectele pe care politica externă a SUA le-a avut asupra unor oameni reali. Ca exemplu, vă pot da cazul miilor de copii vietnamezi schilodiți după folosirea de către SUA a “Agentului Orange”, o dioxină mortală aruncată în timpul războiului din Vietnam asupra civililor. Chiar și în ziua de azi, aceste victime suferă,̆ neavând parte de o compensație financiară, spre deosebire de soldații SUA care au fost intoxicați neintenționat. Chiar și în prezent copiii se nasc cu dizabilități severe.
Am fost martori la utilizarea torturii în “războiul împotriva terorii” al SUA. Am observat cum oamenii care iubeau principiile SUA, acum le urăsc. Am fost martori la doar o mică parte din ceea ce au însemnat efectele dramatice pe care politica externă a SUA le-a avut asupra vieților oamenilor simpli.
Am filmat pentru ARD și ZDF, cele mai importante televiziuni publice din Germania, acolo unde am realizat trei filme documentare majore și numeroase reportaje despre drepturile omului. De la povestea unui șofer de taxi nevinovat care a ajuns in Guantanamo Bay, la utilizarea torturii în același loc, acolo unde am filmat de două ori. Asta ca să amintim cititorilor și ascultătorilor noștri mai tineri că astfel, în opinia noastră, oamenii au plătit un preț imens pentru politica externă a SUA.
După atacurile din 11 Septembrie, extremiștii au primit lupta pe care o căutau, în momentul în care SUA a invadat Afganistanul. După numai cinci zile de la începerea războiului în Afganistan, președintele Bush a spus despre liderul Irakului că „și-a gazat propriul popor”.
„Nu există vreo îndoială că liderul Irakului este un om malefic. Și-a gazat propriul popor. Știm că el creează arme de distrugere în masă. Așa ca îl urmărim cu atenție. Îl urmărim cu mare atenție“, a declarat Bush pe 11 Octombrie 2001.
Al-Qaeda a fost înfrântă, iar mișcarea talibană a fost îndepărtată de la putere. După aceea SUA a invadat și ocupat Irakul in 2003. Dovada deținerii armelor de distrugere în masă a fost obținută de la Ibn al-Shaykh al-Libi, un asociat libian al Al-Qaeda care a fost arestat în Pakistan în anul 2001. El a fost transferat într-un centru secret de interogare al CIA. Supus torturii, el a declarat interogatorilor că Irak a furnizat arme biologice și chimice grupării Al-Qaeda. Aceasta informație a devenit piesa-cheie administrației care susținea că Saddam și Bin Laden au format o relație de colaborare în crearea armelor de distrugere în masă.
Un munte de dovezi a eficacității torturii a arătat de ce această informație cu presupusa relație dintre Irak și Al-Qaeda s-a dovedit a fi inexactă. Victimele torturate au declarat ceea ce interogatorii voiau sa audă. Războiul a fost bazat pe o informație falsă, una furnizată de un om torturat de CIA. Administrația Bush nu a oferit vreodată o strategie clară și de lungă durată, un plan, program sau buget nici pentru războiul din Irak, cât nici pentru conflictul afgan.
Furia adusă de invadarea Irakului, o țara musulmană, de către SUA, a adus cu sine donarea de bani și arme într-un număr mare de către alte țări musulmane, de persoane care poate nu s-au gândit vreodată să facă asemenea donații către o cauză în sine, violența. Odată irelevantă, gruparea Al-Qaeda a devenit din nou o amenințare, iar pentru prima oară, aceasta a găsit un punct de sprijin in Irak.
S-a răspândit filozofia rebeliunii armate și lupta pentru Dumnezeu. Pakistan, o altă națiune musulmană, s-a trezit luptând într-o rebeliune armată, ca multe alte țări.
Grupările religioase, încurajate de “Primăvara Arabă“, s-au poziționat împotriva conducerii președintelui Bashar al-Assad. Apoi, atunci când aceste proteste din „Primăvara arabă” au ajuns in Syria, președintele Bashar al-Assad a știut că nu vrea sa aibă aceeași soartă ca omologii săi arabi. Vestul l-a abandonat imediat, refuzând orice negociere, atâta timp cât el se afla la putere. Neavând foarte multe opțiuni, el s-a îndreptat către cei care s-au opus lui, într-o manieră violentă și sângeroasă.
Apoi, Al-Qaeda devine ISIL in Irak și ocupă părți imense din Syria și Irak. După aceea, alte grupări au apărut folosind religia pentru a recruta. Syria a „explodat” și de aceea acum aveți milioane de refugiați. Războiul din Irak a fost de departe cel care a schimbat Orientul Mijlociu. A fost războiul care a unit diferiți tineri din diferite țări în propagarea jihadului. Saddam Husein a reprezentat o amenințare la adresa libertății propriilor oameni, dar nu a mai fost considerat o amenințare pentru cei din țările vecine.
Acum talibanii au câștigat războiul în Afganistan, făcând ca militanții islamiști să se întoarcă la putere după 20 de ani de la îndepărtarea lor de către forțele SUA în urma atacurilor din 11 Septembrie. Afganii, în special femeile, vor plăti scump din aceasta cauză. În SUA sunt dezbătute presupusele micro-agresiuni găsite de cineva în vreo carte, dar ridică din umeri când vine vorba de abandonarea milioanelor de femei supuse la cele mai brutale moduri de opresiune. Și cum ambasadele vestului au ars și distrus documente secrete, conducând personalul în elicoptere militare destinate evacuării, doua formațiuni diplomatice din capitala Afganistanului rămân deschise la afaceri.
Cu active economice securizate, ei “îmbrațișează” talibanii.
Diplomații chinezi și ruși au rămas cu sârguință la birourile lor atunci când Kabul a fost ocupat de talibani, lucrând la portofolii de interese pe care plănuiesc sa le urmeze cu noii conducători ai Afganistanului.
SUA nu mai reprezintă acel lider al “lumii libere”. Este un aliat la fel de periculos ca un dușman. Noi plătim prețul politicii externe. Noi, europenii și restul lumii. România a trimis în Afganistan 32.000 de soldați, dintre care 27 și-au pierdut viața.
Articol realizat de James Pastouna – jurnalist englez
James a scris și cartea “Guantanamo Bay: gefangen im rechtsfreien Raum“, publicată în anul 2005 și a realizat mai multe filme documentare pentru cele două televiziuni publice germane – ARD și ZDF.
Vezi aici.
