Dacă ți-a plăcut titlul și ai ajuns aici, îți mulțumesc. O să ai ceva de citit și mă bucur dacă o faci. Povestea unei transformări. Nu e întâmplător ales titlul care să descrie Atic Millennium. Povestea transformării nu e doar despre Atic, e și despre noi, e și despre Constanța. Bucurați-vă, constănțeni,…
Într-o epoca in care se pare ca populismul prețului final al ceea ce ti se pune in fata pare sa vrea sa câștige public, aleg sa va scriu astăzi fără sa va vorbesc de preturi. Pentru ca preturile sunt doar unul din factori atunci când alegi sa ieși din propriul confort si sa te duci in al altora, atunci când „Chez…
Constanța pare câteodată că e o prelungire a Italiei. Dar nu e cazul să glumim. Pentru ca vorbim serios. Și serios vă spun ca n-am înțeles de ce e atât de mare aglomerația specificului Italian pe aici si cam peste tot prin Romania. Nu, nu e influența diasporei, pentru ca avem stabilimente vechi si rutinate…
Am început o serie de review-uri pentru restaurantele din Portul Tomis. Si nu știu dacă din pură nimereală am ajuns la primul, pe latura de vest a Portului, cea care duce spre Plaja Modern. Si uite-așa am căzut in capcana numita Manarola, cu tot marketing-ul aferent unei redeschideri cu meniu nou si chefi. Toate…
Ce citiți acum e ultimul review din seria restaurantelor cu specific turcesc din Constanta. Vreau sa fie spus de la început, ca sa înlătur niște dubii, câteva reguli pe care le urmez când scriu lucrurile astea. Niciodată nu anunț vizita la restaurant, pentru ca așa mi se pare corect in primul rând. În al doilea,…
Dacă pâinea e despre iubire, vita e despre pasiune. Și chiar dacă nu e foarte indicat să mănânci vita cu pâine, iți dau voie doar că să simți combinația dintre cele două, măcar în gură și doar dacă e o pâine bună, neapărat cu maia sălbatică, ori crescuta de alții, ori de tine. Cât despre legătura…
V-am scris in trecut si n-a trecut chiar atât de mult timp de atunci despre doua restaurante cu specific „turcesc” din Constanta, Nazzar si Soffra. După vizitele îndoielnice din cele doua stabilimente, am continuat căutarea gustului Turciei cu altele doua, cumva mai împământenite, mai prezente in mentalul colectiv…
Dacă vorbim despre Dobrogea și multitudinea ei de gusturi ca nicăieri altundeva, nu putem să nu vorbim despre tot ce a reprezentat ocupația otomană de secole pe meleagurile astea pentru gustul local. Venind mai aproape de timpurile noastre, este practic imposibil să definești Dobrogea fără să identifici în…
Cred că de la ultima rețetă a curs cea mai lungă perioadă de secetă de cuvinte de când m-am apucat de scris rețetele astea. Și asta se datorează unor alegeri. Conștiente mai toate, au dus către ieșirea dintr-un soi de ritm tern si anevoios in care îmi fixasem pentru fiecare rețetă câte un termen limită.…
Ai citit titlul? E cu parizer. Dacă strâmbi din nas la citirea cuvântului, pentru tine se termină aici articolul. E despre parizer. Și despre pizza. Și despre copilăria mea și a altora, poate și a ta. Dacă totuși alegi să citești mai departe, afli că săptămâna asta inspirația vine de la Irina Binder care…
Câteodată inspirația mai dă și pe de lături, adică din bunătate se duce și în negativ, în întuneric, acolo unde niciunul din noi nu vrem să ajungem vreodată. Dar, uite că se întâmplă câte o nenorocire de dăm toți laolata, abrupt, față-n față cu întunericul cel mai negru posibil. Dar nu avem a…
Orice evoluție pornește de undeva. Întotdeauna există un punct zero, un “de la capăt”, o resetare, undeva cândva ceva face mereu click sau cum vreți să-l numiți. Am început (am mai scris despre asta) să dezvolt o pasiune pentru mâncare aproape inevitabil încă de la linsul blidelor lu’ mama și apoi…
Da, știu, sună al naibii de dur exterminare. Încep cu concluzia: Constanța vă fi igienizată prin exterminare, constănțenii vor fi igienizați prin epurare, izgoniți și batjocoriți din și în orașul lor, fiecare pe limba lui, până la ultimul. Să explic. Nu știu dacă ați observat dar de câteva zile încoace,…
Am trăit să o scriu și pe-asta. Ceafă cu cartofi prăjiți. N-ai nevoie de rețetă pentru asta, nu? Doar suntem țara cefei de porc, suntem ceafa de porc chintesențială, suntem altarul pe care ceafa de porc e icoană. Dar nu despre asta vreau să vă vorbesc astăzi. Astăzi e despre cei ce ne-au dat nume. Despre…
Scordolea. Cum sună cuvântul ăsta…dacă te-apuci să cauți cuvântul în DEX rezultă cam așa : “Preparat culinar din nuci pisate și miez de pâine frecate cu usturoi, oțet (sau zeamă de lămâie) și untdelemn.”. Stai, ce? Dacă ești trăitor în Dobrogea n-ai cum să nu fi auzit de scordolea, da ‘parcă…
N-am mai scris de două săptămâni. O pauză de tăcere, de puncte de suspensie dacă vreți. Pentru că am avut nevoie să caut, să caut adânc amintiri, senzații, doar pentru ce vă scriu azi. Și le împart cu voi, că-mi sunteți dragi. Eram mic, să fi avut vreo 6-7 ani. Pe strada Recoltei din Negru-Vodă…
