Ajunul Nașterii Domnului marchează una dintre cele mai încărcate spiritual zile din calendarul creștin, fiind momentul de trecere de la post la sărbătoare. Pentru români, această zi are o semnificație aparte, fiind însoțită de ritualuri și credințe transmise din generație în generație, multe dintre ele respectate și astăzi.
Tradiția spune că Ajunul Crăciunului se ține cu post aspru, până la apariția primei stele pe cer, simbol al Stelei de la Betleem, cea care i-a călăuzit pe magi spre locul Nașterii Mântuitorului. Ziua este dedicată liniștii, reculegerii și rugăciunii.
Odată cu lăsarea serii, copiii pornesc la colindat, mergând din casă în casă pentru a vesti Nașterea Domnului. Gazdele îi întâmpină cu mere, colaci proaspăt copți – pregătiți special în această zi – și, în unele zone, cu bani.
Tot în Ajun, preoții vizitează gospodăriile cu icoana Nașterii Domnului, binecuvântând casele și familiile, iar seara, în numeroase biserici din țară, sunt oficiate slujbe religioase speciale.
În tradiția populară, Ajunul este însoțit și de superstiții. Se spune că nu este bine să împrumuți obiecte din casă sau bani, pentru a nu alunga norocul și belșugul din anul ce urmează. De asemenea, în multe familii, bradul este împodobit chiar în această zi, iar așteptarea cea mai mare, mai ales pentru copii, rămâne venirea lui Moș Crăciun, care lasă daruri sub brad.
Ajunul Crăciunului rămâne astfel o zi a credinței, a tradițiilor și a speranței, în care românii își pregătesc sufletul pentru marea sărbătoare a Nașterii Domnului.
