Inspirația pentru aceste rânduri mi-a venit în urma citirii cărții ”Plutocrații – ascensiunea noilor superbogați ai lumii și declinul tuturor celorlalți” scrisă de Chrystia Freeland și apărută la Editura Polirom, Iași, 2012, traducere de Cătălin Drăcșineanu.
”Pe măsură ce oamenii din vârf devin tot mai bogați, au o capacitate mai mare de a orienta regulile jocului în favoarea lor. E greu să reziști puterii” (p.257), iar ”Societatea este înfuriată din cauza acțiunilor guvernului în beneficiul industriei financiare, deoarece au fost considerate ca nedrepte”(p258), ne spune autorul cărții.
Cuvântul ”plutocrație” provine din cuvântul ”ploutos” din limba greacă care înseamnă ”bogăție” și ”kratos” care însemnă ”conducere”, ”guvernare”. În Dexonline plutocrația este definită ca fiind ”formă de guvernare în care puterea este concentrată în mâinile celor mai bogați”. Rent-seeking se numește practica plutocraților prin care își folosesc puterea pentru a măslui regulile jocului economic pentru a dobândi avantaje.
Scopul acestor rânduri este de a explica ce înseamnă țară plutocratică, de a da exemple de țări plutocratice, apoi de a evidenția locul unde ne situăm noi.
Ce efecte are o conducere plutocratică asupra unei țări? Poate cel mai vizibil efect al plutocrației este tendința acesteia de a face aranjamente la nivel guvernamental care să-i avantajeze. În limbaj popular plutocrații vor ”trage spuza pe turta lor”, favorizând funcționarea ”pompelor de bogăție” cu care îți extrag mai mulți bani pentru ei, în detrimentul celorlalți membri ai societății. ”Pompele de bogăție” sunt recunoscute ca fiind deosebit de nocive pentru sănătatea și echilibrul unei economii. Inechitatea economică este, poate, cea mai importantă consecință a unei guvernări plutocratice.
În cartea menționată mai sus se precizează: ”Deciziile politice ajută la crearea unei superelite în primul rând și, pe măsură ce puterea economică a clasei superelitelor crește, crește și puterea lor politică…plutocrații care urmăresc să manipuleze mediul economic și politic-cei care își datorează averile în principal deciziilor guvernului- s-au îmbogățit parțial grație acestei plăcinte economice globale din ce în ce mai mari” (p.13).
Despre America se spune în literatura de specialitate că este o plutocrație, ”Măsura în care elitele economice domină guvernul în Statele Unite este foarte neobișnuită în comparație cu alte democrații occidentale” (”Istoria Viitorului – Elite, contraelite și calea spre dezintegrare politică”, autor Peter Turchin, Editura Litera, București, 2023, p.123 (Capitolul 6 ”De ce este America o plutocrație”).
Plutocrația care a condus America nu a fost receptivă la problemele cetățenilor, diminuându-le considerabil calitatea vieții. Turchin face responsbilă plutocrația pentru problemele sociale cu care se confruntă populația din SUA. La polul opus se află, în viziunea autorului, Danemarca și Austria care au fost conduse de partide puternice, de centru-stânga, care au avut în centrul atenției politici sociale generatoare de prosperitate pentru populație.
Un caz aparte este reprezentat de ”Ucraina care este ( a fost?) un exemplu mai degrabă extrem” de plutocrație generând convulsii sociale grave, cu repercusiuni asupra securității și siguranței naționale ne spune Turchin.
Referindu-se la plutocrația din Rusia, Chrystia Freeland citează un oligarh rus care afirma că în timpul privatizărilor din anii 90 și-a scris singur legea de care era interesat ”Ei bine, evident, am scris legea singur și m-am ocupat de ea cu o atenție deosebită” (p207)
Să vedem câteva modalități prin care plutocrații se pot implica în activitățile decizionale guvernamentale. Plutocrații pot deveni membrii ai guvernului sau ai legislativului de unde va încerca să-și promoveze propriile interese de afaceri. Se poate ajunge la situația ”parlament controlat de plutocrați” sau ”guvern controlat de plutocrați”. În felul acesta plutocratul devine un ”giver”, renunțând la poziția de ”taker”, în ceea ce privește decizia economică. Pot promova ințiative legislative care să le favorizeze afacerile, pot iniția modificarea unor legi în funcție de interesul lor.
Sponsorizările din campaniile electorale sunt modalități de a-și pune oameni lor în funcții cu mare putere decizională. Aceștia vor returna ”investiția” făcută de sponsor prin promovarea intereselor acestora prin legi sau hotărâri de guvern cu dedicație. Donatorii speră să fie recompensați din plin cu ceea ce se numește return investment.
Și prin campaniile de lobby plutocrații pot obține legi favorabile afacerilor proprii sau doze de recompense care să-i ajute în business. Firmele specializate pentru campaniile de lobby funcționează, de regulă, pe lângă instituțiile decizionale. În Bruxelles se estimează că sunt peste o sută de firme de lobby care funcționează pe lângă instituțiile Uniuni Europene.
Implicarea plutocraților în acțiuni caritabile a fost o constantă a activității lor, ceea ce a însemnat, din punct de vedere al imaginii, un progres evident. George Soroș, Bill Gates, Mark Zuckerberg, Andrew Carnagie sunt doar câțiva dintre cei care și-au cedat o parte din veniturile lor pentru acțiuni caritabile. Există un curent care se numește ”filantro-capitalism” care tratează legătura dintre capitalism și filantropie.
În România ”plutocrația” (ghilimele obligatorii) autohtonă se luptă pentru ”Sfântul Graal” al afacerilor care este reprezentat de contractele cu statul, de departe, cele mai profitabile. Baronul local, exponentul ”plutocrației” locale, este expert în dijmuirea contractelor cu statul, acestea fiindu-i suficiente. Nimic nu este mai ispititor decât un contract cu statul. Aceste contracte cu statul au stat la baza capitalismului de clan care s-a dezvoltat, poate excesiv de mult. Cei care au simțit miros de contract cu statul s-au transformat în ”panzer/cuirasat”, gata să facă orice pentru a-l obține.
Intrarea în arena contractelor cu statul nu este facilă pentru toată lumea. Au fost, de-a lungul perioadei postdecembriste, zvonuri despre hotărâri de guvern și legi date cu dedicație, suspecte de un drive plutocratic. Legislația noastră aproape că pune semnul egalității între lobby și traficul de influență, ceea ce este intimidant și nefavorabil firmelor de lobby.
Și, până la urmă, este benefică plutocrația? Cele mai multe păreri sunt împotriva plutocrației deoarece aceasta avantajează doar grupul plutocraților, accentuând decalajele dintre ei și restul societății. Totodată plutocrații, prin forța financiară pe care o dețin devin un actor important pe scena politică imprimându-i un sens în concordanță cu interesele lor. ”Unii politologi consideră că plutocrația NU este doar un sistem ce NU promovează bunăstarea populației ca întreg, nefiind preocupat de interesul național, ci promovează în mod explicit inegalitatea vădită dintre clase și sisteme sociale”.
Bibliografie:
1.”Plutocrații – ascensiunea noilor superbogați ai lumii și declinul tuturor celorlalți” autor: Chrystia Freeland, Ed. Polirom, 2012
2.”Istoria Viitorului – elite, contraelite și calea spre dezintegrare politică” autor: Peter Turchin, Ed. Litera, București,2023
Site-uri: https://romaniafarajustitie.wordpress.com/2011/05/18/plutocratia-ca-forma-de-guvernare/
