Când ați simțit ultima oară că un loc din orașul vostru e cu adevărat al vostru? Nu al mașinilor care trec, nu al birourilor de deasupra, nu al agendei de cumpărături, ci al vostru, pur și simplu, fără justificare? Eu am simțit că orașul poate fi al meu vara trecută, când am văzut cum prind viață evenimentele în grădinile IULIUS. Concerte la lumina lumânărilor, festivaluri de creativitate europeană, seri de cinema sub cerul liber și zile de 1 Iunie cu artiști pe scenă în fața a mii de copii — grădinile IULIUS din Iași, Cluj-Napoca, Timișoara și Suceava au devenit, an după an, cele mai animate scene urbane în aer liber din orașele în care sunt prezente. Nu simple parcuri de mall, ci spații care rescriu felul în care comunitatea se întâlnește cu cultura, muzica și distracția, indiferent de sezon.

Sunt unele orașe în care poți locui ani întregi fără să le simți ca pe ale tale. Știi străzile, știi restaurantele, știi scurtăturile. Dar chiar și dacă ești acasă, nu simți mereu că aparții. E o distanță rece, pe care nu o poți explica bine, dar o recunoști imediat când dispare.

La Palas Iași sau la Iulius Town Timișoara eu am simțit cum dispare. Nu dintr-o exaltare de turist, ci pur și simplu pentru că aceste locuri au gândit cu cap un lucru aparent simplu: că un oraș nu e al tău dacă nu ai unde să stai în el fără să fie nevoie să cumperi ceva, fără să fii în drum spre altceva, fără să justifici prezența.

Grădinile IULIUS au rezolvat tocmai asta. Sunt deschise. Și vara, devin scene vii. La Grădina Palas, Filarmonica Moldova a ieșit din sală și a cântat sub cer liber concertul vocal-simfonic gratuit, cu oameni pe iarbă și copii care alergau printre spectatori fără ca nimeni să se supere. Câteva zile mai târziu, același spațiu a găzduit un weekend cu cei 3 Tenori ieșeni și invitații lor: Gheorghe Zamfir, Monica Anghel, Luminița Anghel, alături de Orchestra Metropolitană și coruri de sute de voci. Spectacol de operă în aer liber, în inima Iașiului, fără bilet.

Iulius Parc Cluj a dovedit că un parc urban poate fi, pe rând, sală de concert, cinematograf, scenă de festival și loc de sărbătoare pentru toate vârstele. Vara lui 2025 a adus serile de Movie Nights cu proiecții în aer liber și Maratonul Zâmbetelor, cu artiști precum Ana Beregoi și Dorian Popa cântând de Ziua Copilului în fața unui parc plin. Toamna a venit cu dinozauri și monștri marini în expoziția interactivă care a ocupat parcul timp de aproape o lună, apoi cu spectacolul aniversar Multisenzorial prin care IULIUS și-a sărbătorit 25 de ani de activitate la lumina a mii de lumânări.

Iulius Gardens Timișoara a traversat ultimul an cu un calendar care a transformat grădina din inima ansamblului într-una dintre cele mai active scene urbane în aer liber din vestul țării, cu competiții sportive, spectacol Multisenzorial, cu Brickenburg In My Town, care a adus universul LEGO în grădină în martie, sau cu Florall — Festivalul Artei Florale, care a înflorit literalmente Iulius Gardens în luna mai, alături de expoziția interactivă cu dinozauri și plante carnivore care a ocupat parcul timp de o lună întreagă.

Nu e entertainment clasic de mall. E mai degrabă o experiență de piață italiană pe care România nu a știut prea bine până acum să și-o construiască singură.

Mi-a venit în minte summitul TILIA organizat de IULIUS în aprilie, la Palatul Culturii din Iași. Acolo, Charles Montgomery, omul care a scris cartea „Orașul fericit” pe care o citisem cu creionul în mână, spunea că un oraș se simte al tău atunci când ai cu cine să te privești în ochi pe stradă. Că spațiile care aduc oamenii față în față, fără agenda cumpărăturilor și fără graba traficului, construiesc ceva invizibil, dar esențial: încredere. Între vecini. Între cetățeni. Între un om și locul în care trăiește.

Și totuși, cel mai surprinzător proiect prin care IULIUS reunește oamenii cu natura este abia acum în curs de dezvoltare. Tot la TILIA, compania a prezentat proiectul care mi-a tăiat respirația în modul cel mai bun: reconversia fostului sit Oil Terminal din Constanța, 38 de hectare de platformă industrială abandonată, chiar lângă mare, într-un nou centru urban viu, gândit de Foster + Partners, același birou de arhitectură care a transformat centrul Londrei într-un spațiu al oamenilor, nu al mașinilor. Investiția pentru Constanța: peste 800 de milioane de euro. Viziunea: parcuri conectate, trasee pietonale, spații culturale, o axă urbană continuă între oraș și mare. Cu alte cuvinte: o grădină IULIUS la scara unui cartier întreg, la malul Mării Negre.

Constanța are un dezechilibru vechi – intensă vara, aproape moartă în rest. Proiectul IULIUS și-a propus să-i dea orașului o inimă care bate tot anul și care să îi facă pe constănțeni să se simtă la fel ca în Palas Iași sau în Iulius Town Timișoara.

Nu știu dacă există o formulă pentru a construi sentimentul că un loc e al tău. La TILIA, cei de la Foster + Partners vorbeau despre cum un spațiu bun trebuie să aibă identitate, nu doar funcționalitate, așa cum se întâmplă în proiectele lor vibrante. Că nu e vorba doar de copaci plantați, ci de crearea unui caracter. Că un loc cu caracter rezistă în memoria oamenilor mult după ce uită ce au cumpărat acolo.

Cred că au dreptate.

Și cred că vara este testul suprem pentru asta. Iarna, orice spațiu acoperit pare ospitalier. Vara, când poți fi oriunde, când soarele e permisiv și seara e lungă, alegerea de a sta „acolo” e un vot sincer. Nimeni nu stă pe iarbă din obligație.

Am păstrat din aceste experiențe o imagine care nu mi-a ieșit din cap: oameni pe iarba din Grădina Palas, ascultând o orchestră, o familie care stătea pur și simplu acolo, de parcă acel loc era al lor.

Poate că era. Poate că asta e tot ce îți poate da un spațiu bun: senzația că ai voie să stai. Că nu ești în vizită. Că ești acasă, chiar dacă acasă e în mijlocul orașului.

E o senzație rară. Și vara, în grădinile IULIUS, e disponibilă pentru oricine trece pe acolo.