Întrebarea, la prima vedere, pare simplă, dar răspunsul necesită o abordare complexă și foarte elaborată. Să încerci să răspunzi la această întrebare este ca și cum ai încerca să explici de ce omenirea are nevoie de lumină: este o necesitate existențială care este dincolo de simpla admirație.
Iubim femeile pentru că, la o privire atentă, ele sunt arhitectele elegante ale lumii în care trăim. Iubim femeile pentru versatilitatea rolurilor pe care le îndeplinesc în societate: femeia-mamă, femeia-iubită, femeia-motor al dezvoltării, femeia-profesionistă pe piața muncii, femeia-stâlp al familiei, femeia-agent de modificare a geometriei locului.
Deontologia profesională mă obligă să recunosc faptul că nu-mi asum paternitatea titlului articolului, întrucât acesta este titlul unei cărți scrise de Mircea Cărtărescu, publicată la Editura Humanitas, București, 2004.
O iubim, în primul rând, pe femeia mamă, deoarece ea nu ne aduce doar pe lume, ci și ne învață cum să fim în ea. Mama este prima formă de siguranță, prima lecție de limbaj, prima lecție de altruism, prima lecție de sacrificiu. Iubim femeia-mamă pentru că prin ea viața capătă sens. Femeia-mamă are un rol fundamental în formarea capitalului uman întrucât creează primele soft-skills-uri ale copiilor.
Iubirea pentru o femeie ne obligă să ne schimbăm (apropo, melodia ”A woman Can Change a Man” a lui Boney M, 1977) să ne rafinăm, să creștem, să devenim mai atenți cu noi înșine și cu cei din jur. Ea este cea care determină partenerii să devenim versiuni din ce în ce mai bune ale propriei deveniri. Cu ajutorul femeii iubite partenerul poate să ajungă de la versiunea 1.0 la debutul relației, la versiunea 2.0, sau chiar 3.0. Parteneriatul cu femeia iubită dă sens luptei zilnice.
Iubim femeia profesionistă pe piața muncii, unde dovedește multă competență. În laboratoare, în școli, în spitale, în firme private, în antreprenoriat profesionalismul feminin este la el acasă. Ele aduc un plus de rigoare profesională care generează valoare adăugată mai mare. Iubim femeile pentru rigoarea, atenția, conștiinciozitatea și reziliența cu care își exercită profesiile.
Iubim femeia care modifică geografia locului, doar, prin simpla ei prezență. O casă devine ”acasă”, colegii devin echipă, orice localitate devine loc familiar. Forța feminină mută granițele dintre rece și cald, dintre străin și apropiat. Prin simpla prezența face o infuzie de familiaritate. Amprenta unei femei este definitorie pentru geografia emoțională a partenerului.
Femeia ca stâlp al familiei este centrul de greutatea al echilibrului familial acționând prin organizare, anticipare, planificare. Are capacitatea de ține sub control toate problemele care se ivesc într-o familie. În lipsa lor golul nu e doar fizic, ci și structural. Vocea și conduita lor accelerează progresul familiei.
Le iubim pentru că sunt simultan și ancoră și busolă. Le iubim că, fără ele, lumea ar fi un loc mai rece, mai tăcut, mai anost și, cu siguranță, mult mai puțin atractiv.
Și, pentru că suntem în luna martie, când serbăm ”Ziua femeii”, închei aceste rânduri cu un respectuos salut: ”Sărut, femeie, mâna ta!”
