Trăim într-o lume grăbită, în care ecranele ne dictează ritmul, iar like-ul și click-ul sunt elementele definitorii ale viralității manifestate în social media. Suntem supuși unui asediu digital, din care cu greu putem evada. Jamie Susskind, un explorator al lumii tehnologice, chiar ne atenționează că trăim în ”Republica Digitală”, în cartea cu același nume.

În acest vacarm digital, doar cititul rămâne salvarea și ancora noastră, Steaua Polară care ne poate extrage din această lume a ignoranței. Cărțile ne ajută să evităm subjugarea de către tehnologie și ne ”instigă” către o ”disidență digitală”.

Cititul este un act de igienă intelectuală. Similar cu spălatul pe mâini, pentru a ne feri de microbi, este cititul care ne ajută să ne ”spălăm” mintea de toxinele ignoranței, ale manipulării și ale superficialității. Rândurile citite, paginile parcurse, ne ajută să ne curățăm mental, să facem o scufundare într-o multitudine de sensuri, de idei, de perspective. Laurie Anderson afirma cândva: ”Cărțile salvează vieți!”, și cred că nu este o metaforă, întrucât cărțile ne oferă speranță, perspective, salvează conștiințe, reconstruiesc identități. Cărțile sunt precum o cârjă în momentele de dificultate sau de rătăcire intelectuală.

Prin citit instalăm un nou sistem de operare (SO) al minții, este ca și cum am trece de la MS DOS la WINDOWS, de la gândirea rudimentară la gândirea complexă. Cu ajutorul cărților putem construi cea mai bună versiune a noastră, asemeni unui sculptor care construiește o statuie dintr-un bloc de piatră. Când Michelangelo a fost întrebat cum de a reușit să -l facă pe David așa de frumos, a răspuns: ”Am dat jos tot ce nu e David”. De această dată cititorul este David, iar dalta este cartea.

Citind devenim interlocutori mai buni, chiar căutați, întrucât oferim participanților la discuții a gamă largă de subiecte interesante. Cititul ne protejează de discutarea unor subiecte banale, uneori doar meteorologice. Ne ajută să înțelegem mai bine ceea ce se petrece în jurul nostru. Cititul este un steroid al propriei noastre schimbări, ne potențează capacitatea de a ne găsi liniștea și starea de echilibru într-o societate dominată de tehnologie și de colonialismul digital.

Cititul este ca un ascensor, care urcă din ce în ce mai sus în funcție de paginile citite. Dacă până acum am vorbit despre efectul transformator al cititului, acum vorbim despre efectul ”transportor” al acestuia. Fiecare pagină citită ne ridică din ce în ce mai sus nivelul de cunoștințe, oferindu-ne o înțelegere mai bună a ceea ce se petrece în jurul nostru. Citind vedem lumea de la înălțime.

A citi cărți nu înseamnă că ne opunem tehnologiei, la fel cum au făcut-o luddiți în Anglia în secolul XIX, când distrugeau toate mașinile care le ușurau munca. A citi cărți înseamnă a profita de toate avantajele pe care ni le oferă cărțile, inclusiv faptul că nu suntem perturbați de reclame și notificări.

Anual sunt mai multe activități dedicate cititului și cărții: 5 februarie – ”Ziua cititului împreună”, 23 aprilie – ”Ziua Internațională a cărții și a drepturilor de autor”, evenimente care pot restarta pasiunea pentru citit.

Închei această pledoarie cu un citat, despre citit, din Constantin Noica: ”Nu poți citi oricum, senin, exterior și sănătos, ci practici cultul acesta doar cu pumnii pe tâmple, ochii holbați și îndârjit. Se însoțește de febră spirituală cititul. Cine nu poate fi bolnav, nu citește. Și atunci problema cărții se complică. A răspândi cartea nu înseamnă a o pune în mâna indiferentă a câtor mai mulți, ci a îmbolnăvi cât mai mulți”.