Agheasma Mare este apa sfințită la sărbătoarea Botezului Domnului, celebrată pe 6 ianuarie, și ocupă un loc aparte în viața spirituală a credincioșilor ortodocși. În fiecare an, după Bobotează, apar aceleași întrebări: câte zile se bea, unde trebuie ținută și în ce situații poate fi folosită, în afara consumului propriu-zis.
Conform rânduielii bisericești, Agheasma Mare se consumă timp de opt zile, începând chiar din ziua Bobotezei. În acest interval, ea se bea dimineața, pe stomacul gol, de obicei după rostirea unei rugăciuni. Spre deosebire de agheasma mică, care poate fi băută pe tot parcursul anului, Agheasma Mare are o rânduială specială, fiind considerată o apă sfințită cu o încărcătură spirituală deosebită.
Există însă și excepții: în caz de boală, necazuri sau alte situații dificile, credincioșii pot consuma Agheasma Mare și după cele opt zile, de regulă cu binecuvântarea preotului.
Păstrarea Agheasmei Mari se face cu grijă și respect. De obicei, este ținută într-un vas curat, preferabil din sticlă, bine închis, așezat într-un loc curat din locuință, adesea lângă icoane.
Nu este indicat să fie depozitată în spații neîngrijite sau în apropierea unor produse care se pot altera. Mulți credincioși spun că, dacă este păstrată corespunzător, Agheasma Mare nu se strică nici după ani de zile, fapt văzut ca un semn al sfințeniei sale.
Dincolo de consumul personal, Agheasma Mare este folosită și pentru binecuvântarea casei și a gospodăriei. La început de an, mulți credincioși stropesc locuința cu agheasmă, ca semn de protecție, pace și spor. De asemenea, este obișnuită stropirea curții, a grădinii sau a animalelor, cu credința că aduce ocrotire și belșug. În perioadele de încercare, boală sau tulburare sufletească, Agheasma Mare este folosită ca sprijin spiritual, întotdeauna însoțită de rugăciune. Ea poate fi folosită și pentru sfințirea unor obiecte importante din casă, precum icoane noi sau lucruri cu valoare simbolică pentru familie. Agheasma Mare nu este utilizată în scopuri banale, ci doar cu evlavie, fiind considerată un dar sfințit și un ajutor duhovnicesc.
