Ca în fiecare toamnă, Iașul devine zilele acestea locul spre care se îndreaptă zeci de mii de pelerini din toate colțurile țării. Timp de mai multe zile, credincioșii vor sta la rând pentru a se închina la racla Sfintei Cuvioase Parascheva, ocrotitoarea Moldovei și una dintre cele mai iubite sfinte ale ortodoxiei românești.
Atmosfera din jurul Catedralei Mitropolitane este una de rugăciune și reculegere. Pentru mulți, drumul până la Iași nu este doar o tradiție, ci o mărturisire de credință. Unii vin cu lacrimi, alții cu speranțe, dar toți cu aceeași dorință – de a atinge racla Cuvioasei și a primi binecuvântare.
O istorie ce leagă cerul de pământ
Moaștele Sfintei Parascheva au fost aduse la Iași în anul 1641, prin grija domnitorului Vasile Lupu, ca semn de protecție pentru Moldova. De atunci, chipul blând al Cuvioasei a devenit simbolul credinței și al nădejdii pentru milioane de români.
De-a lungul timpului, credincioșii au vorbit despre numeroase minuni săvârșite prin mijlocirea Sfintei – vindecări neașteptate, alinări în suferință, copii născuți după ani de așteptare. Cea mai cunoscută rămâne cea din 1888, când un incendiu a mistuit paraclisul Mitropoliei, dar racla și moaștele au rămas neatinse.
Pe 14 octombrie, de sărbătoarea Sfintei Parascheva, tradiția spune că nu este bine să se muncească în gospodărie – să se calce, să se coasă sau să se gătească –, pentru a nu atrage dureri și necazuri.
Tot potrivit credinței populare, femeile însărcinate care împart bucate copiilor sărmani vor fi ocrotite de Sfânta Parascheva și vor avea o naștere ușoară. De pomană se dau, de regulă, vin nou, pâine și must.
În satele din Moldova se mai păstrează și obiceiul „semnelor vremii”: dacă oile dorm înghesuite în noaptea de 14 octombrie, se crede că iarna va fi grea și friguroasă.
Blestemul și veșmintele Sfintei
Puțini știu că moaștele Sfintei Parascheva poartă permanent un veșmânt care nu se schimbă niciodată. Pe el se află un sigiliu cu un blestem vechi de aproape patru secole, atribuit domnitorului Vasile Lupu și mitropolitului Varlaam:
Blestemat să fie cel care va împrăștia vreodată moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva.”
Veșmintele exterioare ale Cuvioasei sunt însă schimbate de cinci ori pe an, într-un ritual special. Croitorii Arhiepiscopiei postesc și se roagă înainte de a le lucra, iar la final, veșmintele vechi sunt dăruite unor biserici care poartă hramul Sfintei.
Pentru pelerinii care vin la Iași an de an, Sfânta Parascheva nu este doar o icoană, ci o prezență vie. În fața raclei, rugăciunile se rostesc în șoaptă, lacrimile se amestecă cu speranța, iar orașul întreg pare să respire credință.
În Moldova și nu numai, Cuvioasa Parascheva nu este doar o sărbătoare – este un reper de suflet, o legătură între cer și pământ, între oameni și nădejde.
