Pe 15 iunie 2025, credincioșii ortodocși din întreaga lume prăznuiesc Duminica Tuturor Sfinților, o sărbătoare cu o încărcătură profundă, care deschide o nouă etapă în viața liturgică și spirituală a Bisericii. Este prima duminică după Rusalii și marchează simbolic trecerea de la primirea harului, prin Pogorârea Duhului Sfânt, la răspunsul omului – adică chemarea fiecăruia dintre noi la viață sfântă.
Această zi are un caracter aparte, întrucât nu se limitează doar la pomenirea sfinților cunoscuți, canonizați și pictați în icoane, ci îi include și pe toți cei necunoscuți – martiri anonimi, pustnici neștiuți, oameni simpli care și-au trăit credința în tăcere și curăție.
Chemare universală la sfințenie – între calendar și conștiință
Duminica Tuturor Sfinților este o sărbătoare cu valențe universale, în care Biserica Ortodoxă unește simbolic comunitatea luptătoare a celor de pe pământ cu Biserica triumfătoare a celor din ceruri. Este un moment de introspecție profundă, în care credincioșii sunt invitați nu doar să cinstească, ci să urmeze exemplul celor care au ajuns la sfințenie.
Fii sfânt, căci și Eu sunt Sfânt” – acest îndemn din Levitic (11:44) se transformă într-un mesaj personal, adresat fiecăruia: sfințenia nu este un privilegiu rezervat călugărilor ori martirilor, ci o chemare universală.
O sărbătoare cu rădăcini în secolul IV și cu ecouri în viața cotidiană
Sărbătoarea își are originile în secolul al IV-lea, în Antiohia, când Biserica a început să-i pomenească pe toți sfinții în mod colectiv, pentru ca niciunul să nu fie uitat – mai ales cei care au suferit mucenicie în anonimat. În timp, tradiția a fost preluată în întreaga lume ortodoxă și a căpătat valențe simbolice multiple.
Anul acesta, sărbătoarea capătă o continuitate aparte: a doua zi, pe 16 iunie, începe Postul Sfinților Petru și Pavel, o perioadă de pregătire spirituală ce culminează cu sărbătoarea apostolilor pe 29 iunie. Astfel, Duminica Tuturor Sfinților devine nu doar un moment de comemorare, ci și un început de drum duhovnicesc.
Tradiții românești și „Moșii de vară”
În satele românești, această zi este marcată prin gesturi cu profunde semnificații simbolice. Femeile merg la biserică cu ramuri de tei sau de nuc, care sunt sfințite și apoi păstrate în case pentru a apăra gospodăria de rele și de trăsnete.
Totodată, în unele regiuni, Duminica Tuturor Sfinților este cunoscută și sub denumirea de „Moșii de vară”, fiind ziua în care se pomenesc morții care nu au o dată anume de pomenire. Se oferă de pomană colaci, cireșe, oale împodobite cu flori și lumânări aprinse, simboluri ale luminii veșnice și ale trecerii din lumea aceasta în Împărăția lui Dumnezeu.
Ce nu se face în această zi: interdicții și superstiții vechi
Tradiția populară interzice activitățile gospodărești în această zi: nu se spală, nu se cosește și nu se lucrează, pentru că se consideră că astfel s-ar tulbura liniștea sfinților. Cei care nesocotesc această rânduială se spune că nu vor avea parte de ajutorul ceresc.
Superstițiile locale completează dimensiunea spirituală a zilei. În Moldova, se spune că dacă plouă în Duminica Tuturor Sfinților, vara va fi secetoasă. În Muntenia, visarea unui sfânt în noaptea acestei sărbători este considerată un semn divin: acel sfânt devine protectorul celui care l-a visat. În Ardeal, se crede că postul și rugăciunea din această zi aduc vise profetice, în noaptea următoare.
Duminica Tuturor Sfinților este, în esență, o sărbătoare tăcută, dar profundă. O zi în care Biserica ne amintește că sfințenia nu este departe, ci poate fi trăită în gesturile mărunte, în tăcerea inimii, în viața de zi cu zi. Este o chemare discretă, dar răsunătoare, adresată fiecărui suflet care caută lumina și pacea credinței.
