Actorul american premiat Gene Hackman și soția sa, Betsy Arakawa, au fost găsiți morți în locuința lor din statul New Mexico, SUA, a anunțat joi ziarul local Santa Fe New Mexican, citat de Reuters.
The New York Post scrie că poliția din comitatul Santa Fe a descoperit miercuri după-amiază trupul neînsuflețit al lui Hackman, în vârstă de 95 de ani, și al pianistei Betsy Arakawa, soția sa în vârstă de 63 de ani. Cei doi erau căsătoriți de 34 de ani. Alături de aceștia a fost găsit mort și câinele lor.
Nu există suspiciuni de omor, iar cauza decesului nu a fost anunțată deocamdată. Însă șeriful comitatului Santa Fe, Adan Mendoza, a confirmat vestea joi noaptea.
Hackman a fost unul dintre cei mai apreciați actori din toate timpurile, datorită rolurilor sale emblematice din The French Connection, Bonnie and Clyde și The Royal Tenenbaums.
El s-a retras din viața publică de mai bine de un deceniu, însă în aprilie anul trecut și-a făcut o apariție rară în public alături de soția sa, cei doi luând masa la un restaurant din orașul Santa Fe în care locuiau.
Cariera lui Gene Hackman
Actorul californian a avut o carieră frenetică în lumea cinematografiei cu roluri în peste 80 de producţii pentru marile şi micile ecrane şi piese de teatru cu interpretări memorabile în filme devenite clasice precum „Bonnie and Clyde”, „The French Connection”, „The Conversation”, „The Domino Principle”, sau în saga „Superman”, printre multe altele. El s-a făcut remarcat mai ales prin rolurile sale de „băiat rău” al Hollywoodului. Vocea sa răguşită şi statura impunătoare, 1,88 metri înălţime, se pretau acestui tip de personaje care i-au marcat cariera, informează Agerpres.
Gene Hackman s-a născut la 30 ianuarie 1930 în localitatea San Bernardino din California. După o copilărie grea în care tatăl său l-a părăsit, el a decis să se înroleze în US Navy la doar 16 ani, minţind în legătură cu vârsta sa. De abia la 30 de ani a decis să-şi încerce norocul în cinematografie. După ce a absolvit şcoala de teatru Pasadena Playhouse din Los Angeles, unde a legat o strânsă prietenie cu Dustin Hoffman, el a făcut primii paşi în piese de teatru ca „Children from their games”.
În 1961 a avut loc prima sa lansare în cea de-a şaptea artă cu filmul „Mad Dog Coll”, deşi mai colaborase în serialele de televiziune „FBI şi „Invaders” (Invadatorii).
Punctul de răscruce al carierei sale, cum el însuşi afirmă, a fost rolul lui Buck Barrow din filmul „Bonnie and Clyde”, în regia lui Arthur Penn, care l-a consacrat la Hollywood şi pentru care a fost nominalizat la Oscarul pentru cel mai bun actor într-un rol secundar în 1967.
După acest rol, Gene Hackman nu s-a mai oprit din făcut filme, jucând pentru regizori reputaţi precum Arthur Penn, Clint Eastwood, Francis Fordd Cappola sau Woody Allen, devenind unul dintre cei mai aclamaţi actori ai deceniilor 70 şi 80. În 1972 a primit cea de-a treia sa nominalizare, fiind recompensat cu premiul Oscar pentru cel mai bun actor pentru rolul său din „The French Connection”. Interpretarea detectivului Jimmy ‘Popeye’ Doyle i-a adus şi Globul de Aur şi un premiu BAFTA.
În anii următori, Gene Hackman a jucat în numeroase filme, însă în 1978 a devenit memorabil pentru unul dintre personajele sale negative cele mai emblematice: duşmanul implacabil al lui Superman, Lex Luthor. Un rol pe care l-a repetat în 1980 şi 1987 în „Superman II” şi respectiv „Superman IV”.
Deceniul 80 a fost de asemenea o epocă de succes pentru Gene Hackman care a jucat în filmele „Under Fire” (1983), „Another woman” (1988) sau „Mississippi Burning”, un film regizat de Alan Parker despre drepturile civile din sudul SUA, pentru care a fost din nou nominalizat la premiile Oscar.
Anii 90 au fost la fel de prolifici pentru reputatul actor, având în vedere că în 1992 el a câştigat Oscarul, Globul de Aur şi premiul BAFTA pentru cel mai bun actor secundar cu rolul şerifului Little Bill Daggett, în clasicul film „Unforgiven”, în regia lui Clint Eastwood.
Cariera lui frenetică s-a încheiat în 2004 când Gene Hackman a anunţat, într-un interviu cu Larry King, că renunţă la actorie. De atunci el s-a dedicat altor faţete ale artei, precum pictura sau literatura, mai ales ca autor al unor nuvele istorice care i-au permis, potrivit lui, „să-şi exercite libertatea de povestitor”.
