Motto: Când vezi ce-i drept să faci și totuși nu înfăptuiești, atunci lipsit de curaj te numești. (Confucius – Analecte)
Aceste rânduri sunt inspirate din discursul noului președinte al Argentinei, ultraliberalul Javier Milei, care în discursul său a afirmat că va face reforme cu ”drujba” în structurile statului, reducând ministerele de la 18 la 8. ”Planul de drujbă”, așa cum l-a denumit profesorul Tudor Smirna de la Academia de Studii Economice, înseamnă, în viziunea lui Milei, reducerea radicală a statului.
Nu sunt în măsură să emit o predicție, dacă președintele Argentinei se va ține de cuvânt, și va deveni un ”Luther”, dar la nivel declarativ sună interesant, mai ales pentru noi, români, care la aproape 35 de la Revoluție simțim o lipsă cronică de reforme.
Poate Argentina chiar și-a găsit ”Luther-ul” după care noi tânjim de ani de zile, cu speranța că se va ivi și pe plaiurile mioritice.
Un lucru este cert: atât timp cât reformele sunt privite ca un bacil pestilențial care poate tulbura interesul electoral acestea vor fi veșnic suspendate, iar apariția ”Luther-ului” românesc este imposibilă. Ani la rând s-au evitat deciziile grele, reformiste, de teama votului sancționator. Timp de 34 de ani ”cartoful fierbinte” a fost pasat de la unii la alții, de către cei aflați la putere. Nimeni nu a vrut să riște și să se frigă.
Cine ar putea, totuși, să-și asume această grea misiune lutheriana? Răspunsul este simplu, un partid politic care pune interesul național înaintea interesului electoral. Deci nu se poate și interes electoral și spirit reformist. Edward de Bono ne face semn printre rânduri și ne spune: ”Două dorințe reciproc exclusive, nu pot fi amândouă satisfăcute în acelasi timp.Nu poti să te duci și la nord, și la sud în același timp” (Edward de Bono, ”Conflicte”, Editura ”Curtea Veche Publishing”, București, 2020, p.144). Este de la sine înțeles ce dorință a triumfat în ultimii 34 de ani.
Dacă reformele inițiate de Martin Luther, în anul 1517, au cuprins 95 de Teze, pentru ”Luther-ul” nostru ar fi necesare în regim de urgență un număr mai mic de teze. Încerc să schițez câteva ”teze”:
Teză 1: ”Reforma administrației publice”, astfel încât aceasta să devină mai suplă, mai puțin cheltuitoare de resurse, mai puțin numeroasă, mai liberă de totalitarismul de partid, mai puțin afectată de scleroza gândirii birocratice. Este vorba de un amplu proces de regândire și reparare a administrației publice astfel încât aceasta să fie pusă doar în slujba cetățeanului.
Teza 2: Reorganizarea administrativ-teritorială, regiunile de dezvoltare să devină unități administrativ-teritoriale, desființarea UAT-urilor care nu-și justifică existența.
Teza 3: Instituțiile aflate în sever impas funcțional trebuie aduse pe linia de plutire, iar ”voievozi” de instituții publice trași la răspundere pentru birocrația tentaculară pe care au păstorit-o.
Teza 4: Recuperarea anilor seci ai reformelor, în care, doar s-a cântat partitura reformistă, dar în realitate nu s-a întâmplat nimic, toți cei care s-au perindat pe la putere au fost veritabili ”Grinch” ai reformelor, având ca unică preocupare scurmatul în banul public.
Teza 5: Învingerea rețelelor antireformiste existente în întreaga administrație, analizarea cauzelor pentru care reformele au devenit atât de indigeste.
Teza 6: Reforma trebuie privită ca un produs ”far” al guvernului, la fel cum firmele au un produs far. Argumentele pro reformă trebuie să fie în centrul atenției decidenților.
Teza 7: Folosirea conștientizarii necesității reformei ca cel mai puternic argument reformist, timiditatea reformistă trebuie inlăturată și înlocuită cu apetitul reformist. Și numărul lor poate continua…
În anul 2024 în mod sigur nu va apare niciun ”Luther” la noi cu ”drujba”, nici măcar cu ”traforajul”, întrucât este an electoral și nimeni nu vrea să riște să fie trimis pe Elba.
Închei cu argumentele aduse de președintele Javier Milei, ”Luther-ul” Argentinei, în sprijinul reformelor pe care dorește să le inițieze cu ”drujba”:”Ar fi trebuit să-i citiți pe Hayek, Mises și Rothbard”.
Desigur, și decidenții noștri să-i pot să-i citească pe acești trei mari economiști membrii ai Școlii austriece: Friederich Hayek, Ludwig von Mises, Murray Rothbard.
Și un amănunt picant, Milei a dat numele Murray câinelui său la aproape 35 de ani…
