Dacă vorbim despre Dobrogea și multitudinea ei de gusturi ca nicăieri altundeva, nu putem să nu vorbim despre tot ce a reprezentat ocupația otomană de secole pe meleagurile astea pentru gustul local. Venind mai aproape de timpurile noastre, este practic imposibil să definești Dobrogea fără să identifici în definiție dacă nu termeni, cel puțin influențe turcești și tătărăști. Mama s-a născut la Kara Omer (așa se numea pe vremuri Negru Vodă după cum mi-a umplut de culoare cu povești anii copilăriei tataia Mihail.

Constanta are parte de doua restaurante cu specific turcesc prezente prin marketing si publicitate destul de agresiva „cu pretentii”, ambele având subtitlul de “Turkish restaurant”: Sofra și Nazzar. Nu puteau fi tratate separat tocmai pentru că e nevoie de comparație între ele. Ambele își revendică o glorie a mâncării cu specific turcesc și se luptă în „originalitate”. Pe o parte și alta a lacului Tăbăcărie, cumva chiar paralele, devin convergente în ceea ce-și doresc. Hai să vedem dacă și reușesc. Le luăm pe rând.

NAZZAR TURKISH RESTAURANT

Pe bulevardul Mamaia, deschis de curând, promite gust autentic oriental într-un decor pe măsură. Reușește? Da și nu.

ATMOSFERA. 7.5/10

Din momentul în care intri în restaurant, se simte, grație decorului realizat cu gust, faptul că spațiul, așa cum a fost gândit, e în stare să ofere o experiență cel puțin plăcută. Pe seară, cu lumina difuză din corpuri de iluminat bine gândite, atmosfera e chiar caldă. Stil turcesc, otoman, așa cum se dorește? Simți că începe, se regăsesc elemente (covoare otomane pe pereți încadrate în grinzi de lemn vechi dar recondiționate, perne cu decor specific și cam atât. Pare cumva neterminat în sensul asta. Trecând pe lângă bucătărie ca să ajungi la masă, nu poți să nu constați (dacă te uiți la așa ceva), faptul că în restaurantul ăsta cuptorul e unul pe gaz. Cine mai știe ce înseamnă asta, știe că orice va fi preparat în cuptorul ăla nu va purta și aroma unui fum rezultat din arderea unui lemn de esență tare, iar asta conferă gust. Revin la asta imediat. Aș putea spune că unul din puținele elemente de proveniență Turcia sunt ospătarii care nu înțeleg nici jumătate din ce le spui. Muzica suficient de în surdină cât să poți să porți o conversație, în tema cu specificul.

Trending

Petiție din partea locuitorilor din Medgidia privind poluarea cu mirosuri neplăcute: se solicită măsuri urgente!

MENIUL 7/10

APERITIV

Nici scurt nici lung, sunt suficiente opțiuni pentru mai toate gusturile păstrând specificul, denumirile sunt potrivite. Am comandat Karisik Meze, un mix de creme cu specific, corecte, dar care nu abundă în gustul ăla puternic la care te-ai putea aștepta. Mie, asta îmi denotă faptul că ingredientele sunt de pe-aici așa cum îmi denotă și frica în a condimenta așa cum te aștepți să fie condimentate cremele alea, cu condimente specifice. Gust fad, se simte nevoia de sare și nu pentru că sunt eu un mâncare de sare ci pentru că gustul nu reușește să convingă. Nu există opțiune de condiment în afară de sare și piper pe masă. Nu dezamăgitor, comestibil, dar nu abundă în savoare.

Să nu uit, pâinea balon, deși spectaculoasă, te aștepți să fie oferită din partea casei așa cum am mai văzut și prin Turcia și prin Constanța în restaurante cu specific dar fără pretențiile Nazzar, am găsit-o pe nota de plată fără să fie comandată expres dar pusă pe masă. 75 de lei mix-ul de creme, 7 lei o pâine balon.

FEL PRINCIPAL

Am comandat Dana Sac Kavurma (o tocană cu vită) și Fistikli Kebap (un kebap tot din carne de vită tocată, pe un pat de cremă de vinete cu cașcaval. Să le luăm pe rând. Sac Kavurma a fost pentru mine una din marile dezamăgiri de la Nazzar, după câteva zeci de alte astfel de feluri de mâncare gustate prin Turcia si Constanta. Ce mi-a sărit prima data in ochi a fost faptul ca niturile tigăii „specifice” in care a fost servita tocana erau absolut imaculate. Sa nu mă înțelegeți greșit, dar atunci când felul asta de mâncare din ardei, ceapa, ardei iute si carne se prepara in tigaia aia subțire cu mânere, lasă urme oricât ai freca-o după. Cumva, faptul ca tigaia din fata ta are urme ca a fost pe un foc, ca a stat intr-un cuptor (cu lemne), ca a fost folosita efectiv la prepararea mâncării e de fapt măsura autenticului. Sac Kavurma la Nazzar e fada, complet neiute (din nou o lipsa de curaj in bucătărie in opinia mea), aproape necondimentata specific, fiind nevoie de atenție sporita la gustul pe care îl transmite ca sa simți notele turcești din tigaie. Orezul e orez. Nimic deosebit la el. Preferam bulgur. 63 de lei.

Fistikli Kebap se dorea a fi un kebap cu carne de vita si fistic, însă fisticul din amestecul de carne a lipsit si ca textura si ca gust cu desăvârșire, prezenta ingredientului fiind discreta, prin presărare pe deasupra. Piureul de vinete cu cașcaval si iaurt de dedesubt, deși complimentează ca gust carnea fripta, e greu, abundent si chiar puțin exagerat in a fi grețos. Din nou, carnea mi-a părut insuficient condimentata. Per total, un preparat neechilibrat. Pentru papile tolerante, poate fi bun. Tot 63 de lei.

DESERT

Kunefe e un regal al desertului turcesc in general. Cel de la Nazzar oferă textura potrivita, cantitatea de zahar potrivita, cantitatea de unt potrivita dar lipsește aroma de apa din flori de portocal si zeama de lămâie care sa echilibreze totul.  Prin Istanbul, kunefe se servește cu caimac. La Nazzar nu îl așteptați. 25 de lei.

SERVIREA 5/10

Totul pe repede înainte, parca ești invitat sa mănânci si sa pleci repede. I-am cerut ospătarului răgaz intre aperitiv si felul principal, a dat din cap si peste nici doua minute a venit mâncarea. Daca aveți de gând sa stați mai mult, nu comandați totul de la început.

Surpriza de după a fost faptul ca pe extrasul de cont de la cardul cu care am plătiți mi-a apărut ca am plătit la Nikos Greek Taverna?!’ Opțiunile de bacșiș sunt: 10, 12, 15%. Ca sa știți. Pagina de Facebook cu 1600 de urmăritori.

Concluzie: Atmosferă plăcută dar neconvingătoare raportat la specific, e nevoie de imaginație pentru asta, in Istanbul cred ca s-ar închide repede din lipsa de clienți, scump, lipsit de curaj si savoarea specifica Turciei in bucătărie. De revenit? Da, daca înlocuiesc cuptorul cu unul pe lemne si lucrează la ospitalitate. Servirea lasă de dorit.

Așteptări versus realitate: 7/10

SOFRA TURKISH RESTAURANT

Cealaltă parte a lacului Tăbăcărie nu oferă mai mult specific turcesc decât Nazzar. Sofra e mai vechi si tind sa cred ca unica atracție a stabilimentului ar trebui sa fie priveliștea spre sensul giratoriu cu păpădie care oricum am înțeles ca o sa dispară.

ATMOSFERA 2/10

Nimic, dar absolut nimic din decorul interior sau al terasei nu amintește de Turcia, aspectul este mai degrabă acela al unei cantine, multe, foarte multe locuri la interior si pe terasa acoperita care are meritul de a oferi priveliștea si este încălzită. Altfel, un decor tern, industrial chiar, cu plante artificiale fără excepție, pe terasa sunt doua televizoare, unul pe Animal World si altul pe Eurosport. Muzica departe de specific, greu de auzit peste vacarmul zecilor de oameni prezenți într-o vineri seara fără sa-mi dau seama de ce.

MENIUL 7/10

Meniul este similar celui de la Nazzar, cu diferența ca nu oferă un aperitiv care sa cuprindă mai multe feluri in proporții mai mici așa cum face Nazzar. Daca vrei sa încerci mai multe tipuri de aperitiv, plătești la fel sau poate mai mult decât la Nazzar. In loc de aperitiv am comandat Lahmacun.

APERITIV

Lahmacun.

Preparat corect dar fad, aluatul suficient de pliabil si suficient de crocant, echilibrat din punctul asta de vedere, cu „umplutura “sărăcăcioasă si fada, servit alături de salata iceberg insuficienta si patru felii de roșii. Pătrunjelul, in opinia mea absolut esențial peste Lahmacun a lipsit cu desăvârșire. Au lipsit si opțiuni de condimente, la fel ca la Nazzar. Lămâia insuficienta. 22 de lei.

FEL PRINCIPAL

Pentru felul principal am ales Sofra Kofte si Yogurt Kebabi. Lipsesc feluri „gătite”, abunda in preparate la grătar, include si opțiuni de vita clasica. Interesant mi s-a părut in meniu antricotul de vita, fără precizări cu privire la maturare, proveniență, proaspăt sau congelat dar care se vinde cu 230 de lei pentru 400 gr.

Sofra Kofte sunt chiftele din mix de carne pe grătar, însoțite de bulgur, un sfert de roșie, ceapa condimentata, cartofi prăjiți, ardei iute pe grătar. Chiftelele mi-au părut făcute prea mult in sensul ca erau uscate, mixul de carne însă e bine condimentat, se simte gustul amestecului care conține carne de oaie ceea ce nu e rău. E însă nevoie de sare, aceeași lipsa de curaj in asezonare se simte si la Sofra. La prima gura pare ca nu se folosește deloc sare in bucătărie. Bulgur bine fiert, aromat. Cartofii congelați. Ceapa bine condimentata. Roșia pe grill, ardeiul la fel, nimic de comentat aici, lipie dedesubt. 52 de lei

Yogurt Kebabi este kebab făcut din amestec vita-oaie la grill, pe un pat de lipie, iaurt si care deasupra are un sos de roșii. Aceeași problema si la Yogurt Kebabi, lipsa sării. E nevoie de suficient de multa sare încât preparatul nu va mai avea același gust in farfuria ta fata de farfuria celorlalți din restaurant, iar asta, pentru mine e lipsa de lipsa de consecventa. Condimentarea insuficienta a cărnii face ca iaurtul sa predomine gustul preparatului, e nevoie sa guști doar carnea separat ca sa simți amestecul si nivelul de condimentare. Sosul de roșii reușește sa echilibreze preparatul. Iuțeala vine din ardeiul pe grill care o însoțește. 60 de lei

DESERT

Pentru desert am ales Firin Sutlac. Chiar daca pare ca si aici, la fel ca la Nazzar ospătarii nu prea înțeleg limba romana, am cerut in limba meniului si mi s-a răspuns: Orez cu lapte? NU, Firin Sutlac nu e doar orez cu lapte, dar cine mai sta sa cârcotească? Eu.

Preparat corect, însă cu prea putina caramelizare la „crusta “superioară, insuficient de cremos la interior, lipsește sau nu se folosește suficient apa de trandafiri, esențială pentru preparat. Dulce, vanilinat si atât. Daca stau bine sa mă gândesc, avea dreptate ospătarul, e orez cu lapte. Dar daca e doar orez cu lapte, de ce ai da 28 de lei pe o porție?

SERVIREA 5/10

Aici nu sunt multe de spus, aceeași dificultate de comunicare cu ospătarul, dar ceea ce deranjează, cel puțin pe mine, este partea de curățenie a mesei intre felurile de mâncare. Pâinea balon, la 10 lei, peste cei 7 lei de la Nazzar, are tendința de a mai lăsa pe masa fie firimituri fie susanul de deasupra. Am stat cu firimiturile pe masa de la aperitiv pana la plata. Ospătarii grăbiți, semn ca sunt insuficienți. Am învățat lecția de la Nazzar si am comandat pe rând dar si aici pare a fi totul pe repede înainte.

Concluzia: Sofra nu oferă nici atmosfera care sa te scufunde in specific, nici mâncare altfel decât semi-fada cu influente turcești, nici altceva in afara de priveliște si poate mondenitate. Dar asta nu e motiv de revenit. Opțiuni de bacșiș : 5, 10, 15%. Pagina de Facebook cu 7200 de urmăritori.

Concluzie totala: Cele doua par a fi doar capcane pentru turiști, poziționate strategic la intrările in Mamaia, fără ca specificul turcesc sa fie foarte prezent, fără ca mâncarea sa ofere o experiență culinara măcar agreabila.

Sper că restaurantele cu specific turcesc din inima orașului oferă ceva mai mult la toate capitolele.

Așteptări versus realitate: 5/10.

Total: 

Nazzar Turkish Restaurant: 6.6/10.

Sofra Turkish Restaurant: 4.7/10.

Conținutul acestui articol nu este plătit, acesta nu este un advertorial și reprezintă doar o opinie, a mea.