La un an de la revenirea sa la Casa Albă, președintele Donald Trump a redefinit modul de exercitare a puterii executive în Statele Unite, forțând constant limitele normelor politice, juridice și instituționale.

De la decizii cu impact geopolitic major până la inițiative controversate sau proiecte simbolice fără precedent, administrația Trump a transformat idei considerate anterior neverosimile în realități politice, dar s-a lovit și de obstacole constituționale, juridice și financiare, arată o amplă analiză realizată de The Associated Press.

Mi-am ținut toate promisiunile și am făcut mult mai mult”, a declarat Donald Trump într-un discurs susținut recent la Detroit.

Realitatea primului an de mandat indică însă un amestec de decizii duse la capăt, planuri aflate în derulare și inițiative rămase la nivel de retorică.

Exercitarea puterii cu restricții minime

Administrația Trump a acționat într-un context în care mecanismele clasice de control și echilibru au fost fie ocolite, fie împinse la limită. Acceptarea unui avion Boeing 747 de lux din Qatar pentru a servi drept viitor Air Force One este unul dintre cele mai elocvente exemple. Deși ridică serioase probleme etice și constituționale, proiectul este în curs, iar costurile totale ar putea ajunge la aproximativ 1 miliard de dolari, mult peste estimările inițiale.

Ambiții teritoriale și tensiuni internaționale

După capturarea liderului venezuelean Nicolás Maduro de către armata americană, Trump și-a relansat public ideea anexării Groenlandei, afirmând că SUA vor obține teritoriul „într-un fel sau altul”. Numirea unui trimis special pentru Groenlanda și retorica agresivă au alarmat Danemarca, aliat NATO, care a respins ferm orice posibilitate de cedare a insulei.

În același registru, Trump a readus în discuție posibilitatea unei intervenții militare în Columbia, Mexic sau Iran, deși ulterior a părut să se retragă parțial din aceste amenințări, în urma unor contacte diplomatice sau a evoluțiilor interne din respectivele state.

Inițiative interne controversate

Pe plan intern, Trump a redeschis dosare sensibile, precum utilizarea „autopenului” de către administrația Biden, declanșând o anchetă a Departamentului de Justiție, deși practica semnării automate a documentelor a fost folosită de mai mulți președinți americani.

Totodată, administrația sa a avansat idei radicale precum:

• redeschiderea și extinderea închisorii Alcatraz pentru imigranți;

• introducerea ipotecilor pe 50 de ani;

• redenumirea Departamentului Apărării în „Departamentul de Război”;

• modificarea recomandărilor privind vaccinarea copiilor, decizie aspru criticată de comunitatea medicală.

Multe dintre aceste inițiative sunt fie în stadii incipiente, fie blocate de lipsa sprijinului legislativ sau de reacții negative din partea experților.

Migrație, tarife și promisiuni financiare

Trump a promis expulzări masive și trimiterea a zeci de mii de migranți la baza Guantanamo, însă în practică doar câteva sute au fost deținute temporar acolo, costurile ridicate și contestările legale reducând amploarea măsurii.

În plan economic, președintele susține că tarifele vamale ar putea elimina impozitul federal pe venit și ar permite plăți directe către populație. Datele arată însă că veniturile din tarife – aproximativ 289 de miliarde de dolari anul trecut – sunt insuficiente pentru a susține simultan toate promisiunile bugetare asumate.

Alte propuneri, intens promovate inițial, au fost treptat abandonate sau au intrat într-un con de umbră: transformarea Canadei în al 51-lea stat american, preluarea Fâșiei Gaza și transformarea acesteia într-o stațiune de lux sau implicarea directă a lui Elon Musk în restructurarea aparatului federal.

Mandatul a fost marcat și de decizii cu puternic impact simbolic: redenumirea unei săli a Centrului Kennedy după Trump, demolarea aripii estice a Casei Albe pentru construirea unei săli de bal uriașe sau influența sa declarată asupra unor decizii din sport și industrie cinematografică, precum relansarea francizei „Rush Hour”.

Un mandat care rescrie regulile

La un an de la revenirea sa la putere, Donald Trump a demonstrat că poate transforma retorica radicală în acțiuni concrete, dar și că există limite pe care nici măcar o președinție hiperactivă nu le poate depăși fără sprijin constituțional, legislativ sau financiar. Primul an al celui de-al doilea mandat confirmă o tendință clară: o concentrare fără precedent a puterii executive, dublată de tensiuni interne și externe care vor continua să definească politica americană până la finalul mandatului.