Învățământul dobrogean este mai sărac, odată cu trecerea la cele veșnice a profesorului de istorie Constantin Vitanos, fost inspector școlar general, fost director al Colegiului Național Pedagogic „Constantin Brătescu“ din Constanța.
Născut la 26 iulie 1943, profesorul Constantin Vitanos și-a dedicat întreaga carieră școlii și formării generațiilor de elevi, fiind recunoscut pentru rigoarea profesională, cultura vastă și respectul profund față de adevăr și educație. Pentru mii de elevi, a fost nu doar dascăl, ci un adevărat mentor și model moral.
Profesorul Vitanos a reușit să transmită elevilor pasiunea pentru istorie autentică, pentru gândirea critică și pentru cercetarea surselor, încurajând mereu dialogul și libertatea de opinie. A format caractere, nu doar cunoștințe, iar influența sa s-a resimțit mult dincolo de sala de clasă.
De-a lungul activității sale, a ocupat și funcția de director al Colegiului Național Pedagogic „Constantin Brătescu“ din Constanța, contribuind la formarea tinerilor generații. Dispariția sa a stârnit un val de reacții emoționante din partea foștilor elevi și colegi, care îl descriu drept un magistru al echilibrului, al demnității și al vocației didactice.
Am studiat cu mulți profesori. Dar nu pe mulți îi pot numi maeștri. Primul maestru adevărat pe care l-am avut a fost profesorul meu de istorie din gimnaziu, Constantin Vitanos. Am fost mereu pasionată de istorie. El m-a învățat să-mi canalizez această pasiune, arătându-mi cum să caut informația adevărată, cercetând sursele și faptele. Într-o epocă comunistă, în care studiul istoriei însemna mistificare și dacopatie extremă, profesorul Vitanos discuta cu mine pe marginea textelor scrise de Herodot, Dio Cassius, Cicero sau Solon. Într-o epocă a cenzurii, am avut acces la imagini și cărți vechi, care nu trebuiau predate unor școlari, de la civilizația mayașă sau arabă, la Revoluția Franceză și Al Doilea Război Mondial.
Magistrul Vitanos a fost cel care a râs ușor de mine în clasa a VI-a, când am luat singurul 4 din viața mea de școlar, spunându-mi calm: „Ștefănescule, un elev trebuie să ia toate notele.” Apoi a discutat cu mine asupra unei teme care îmi făcea plăcere, pentru a uita „necazul”. Nu striga niciodată la un elev. Dacă cineva era obraznic sau era prins copiind, primea din partea profesorului o singură replică, rostită pe un ton grav: „Pedepsește-te, elev!” Inutil de spus că nu dorea nimeni să audă așa ceva, poate și pentru că nu știam, pur și simplu, ce să facem.
Profesorul Vitanos a fost cel care m-a învățat să compun eseuri și dezbateri și cum să le aștern pe hârtie. Datorită lui, am obținut un premiu special la faza națională a Olimpiadei de Istorie, în 1988, și am ales istoria ca probă opțională la bacalaureat. Magistrul Vitanos a influențat în bine multe vieți. Pe mine m-a învățat să fiu mereu corectă, mereu curioasă, să-mi pun întrebări, să judec cu propria minte dincolo de aparențe. Să caut mereu adevărul, chiar dacă nu este comod. Și, nu în ultimul rând, mi-a deschis apetitul pentru călătorii (deși atunci puteau fi doar cu gândul) și pentru interacțiunea cu alte culturi. Vă mulțumesc, domnule profesor! Odihniți-vă în pace!, a scris Coralia Șfefănescu pe Facebok.com.
Constantin Vitanos va fi condus pe ultimul drum miercuri, 28 ianuarie
Tata a plecat spre Înalt. Sunt sigur că va veghea, de acolo, dintr-o lume ideală, asupra noastră și a dragilor lui elevi și studenți, din care a format multe generații. Noi știm. Stâlpii vor fi citiți de părintele Moșteanu mâine, 27 ianuarie, la Casa Luminii, situată pe strada Bărăganului nr. 12, lângă Cimitirul Central. Trupul neînsuflețit va fi depus la casa mortuară începând de mâine, ora 13.00. Înmormântarea va avea loc miercuri, 28 ianuarie. Se va pleca în cortegiu funerar de la Casa Luminii, cu oprire în fața Colegiului Pedagogic „Constantin Brătescu”, unde se va oficia o sfeștanie. Ulterior, slujba de înmormântare va avea loc la Biserica „Sfântul Nicolae Vechi” din Peninsulă, în jurul orei 11.30. Înhumarea va avea loc în jurul orei 13.00, la Cimitirul Central, la locul de veci al familiei, a transmis familia.
