Anul Nou începe, în calendarul ortodox, cu sărbătoarea Sfântului Vasile cel Mare, unul dintre cei mai importanți Părinți ai Bisericii și mari teologi creștini, considerat în tradiția populară „păzitor de duhuri rele” și ocrotitor al oamenilor.

Sfântul Vasile s-a născut în jurul anului 329, în Pont, și a murit la 1 ianuarie 379, în Cezareea Capadociei. Provenea dintr-o familie creștină remarcabilă: tatăl său, Vasile cel Bătrân, a fost un reputat dascăl, iar sora sa Macrina și fratele său Grigore din Nyssa au fost, de asemenea, canonizați.

A studiat la Cezareea, Constantinopol și Atena, unde s-a remarcat prin vaste cunoștințe de filosofie, medicină, astronomie, retorică și științe exacte. Sub influența sorei sale și a episcopului Cezareii, s-a dedicat vieții bisericești și a căutat desăvârșirea spirituală în marile centre monahale din Egipt, Siria, Palestina și Mesopotamia.

La întoarcerea în Pont, a întemeiat o mănăstire pe malul râului Iris, iar scrierile sale au pus bazele monahismului oriental organizat, motiv pentru care este considerat părintele acestuia.

În anul 370 a fost ales episcop al Cezareii, devenind totodată mitropolit al Capadociei și exarh al Pontului. A luptat pentru organizarea Bisericii, pentru drepturile clerului și pentru o formare temeinică a preoților, atât canonică, cât și spirituală.

Sfântul Vasile s-a remarcat și printr-o amplă activitate filantropică. A inițiat construirea Vasiliadei, un vast complex social ridicat la marginea Cezareei, unde erau îngrijiți săracii, bolnavii și abandonații. Fiecare boală avea clădire și personal dedicat, un model de asistență socială fără precedent în epocă.

La moartea sa, în 379, la înmormântare au participat creștini, evrei și păgâni, localnici și străini, semn al respectului și popularității de care se bucura.

Moștenirea teologică a Sfântului Vasile este impresionantă: lucrări împotriva arianismului și a lui Eunomius, tratatul „Despre Sfântul Duh”, numeroase omilii, scrieri exegetice, Regulile monahale, Moralele și peste 360 de epistole cu valoare dogmatică și apologetică. Numele Vasile provine din grecescul basileios, care înseamnă „rege” sau „împărat”.

Obiceiuri și tradiții de Sfântul Vasile

Ziua de 1 ianuarie este bogată în tradiții populare, multe dintre ele legate de noroc, sănătate și belșug. Se spune că este bine să verși vin pe masă, să spargi un pahar alb, să răstorni o cutie de chibrituri sau să dai de pomană unui sărac, pentru a avea noroc tot anul.

Tradiția mai spune că aduce noroc dacă prima persoană care intră în casă de Anul Nou este bărbat. De asemenea, cine doarme de Sfântul Vasile riscă să fie leneș tot anul.

În unele zone, oamenii se spală pe față și se șterg cu un prosop în care pun o monedă de aur sau argint, ca simbol al sănătății și curățeniei sufletești. Se crede că vremea din prima zi a anului prevestește cum va fi tot anul: ninsoarea anunță belșug, iar cerul senin – sănătate.

Copiii merg cu Sorcova, iar în multe regiuni se practică Semănatul, Plugușorul, Plugul cel Mare sau Colindul cu Vasilica, obicei care presupune colindatul cu o căpățână de porc împodobită, simbol al prosperității.

La sate, există și obiceiul „dezlegării anului”, când tinerii fac zgomot cu bice și buciume pentru a alunga duhurile rele. Fetele nemăritate practică ritualuri de aflare a ursitului, iar credința populară spune că de Anul Nou „se înnoiesc toate”, motiv pentru care este bine ca oamenii să înceapă anul cu un gând bun.

Potrivit tradiției, Sfântul Vasile s-ar fi rugat să primească o zi a sa, iar Dumnezeu i-a dăruit prima zi din an. De aici provine obiceiul urărilor și al colindelor de 1 ianuarie.