Sfântul Apostol și Arhidiacon Ștefan, primul martir al Bisericii creștine, este prăznuit de credincioși în a treia zi de Crăciun. El a fost primul care a vestit și a mărturisit public credința în Iisus Hristos, plătind cu viața pentru convingerile sale.
De origine iudeu, Sfântul Ștefan a fost unul dintre cei șapte diaconi aleși de Sfinții Apostoli în Ierusalim pentru a se ocupa de împărțirea zilnică a bunurilor, în special a hranei, către cei nevoiași. Datorită râvnei și autorității sale spirituale, a fost socotit întâiul dintre diaconi, primind titlul de arhidiacon. Numele său, de origine greacă, înseamnă „coroană”.
Bun cunoscător al Vechiului Testament și al învățăturilor lui Hristos, Ștefan a fost judecat de Sinedriu sub acuzația de blasfemie la adresa lui Moise și a lui Dumnezeu. Condamnat, a fost scos afară din cetate și ucis cu pietre, devenind astfel primul martir creștin. În timpul martiriului, Sfântul Ștefan s-a rugat pentru cei care îl omorau, cerând iertare pentru ei. Tradiția spune că trupul său a fost înmormântat într-o peșteră aparținând lui Gamaliel.
În credința populară, se spune că persoanele cu probleme de sănătate ar trebui să aducă în casă, în ziua Sfântului Ștefan, o icoană a acestuia. De asemenea, icoana este considerată un dar aducător de spor și sănătate, iar cei aflați în conflict sunt îndemnați să se împace în această zi.
Nu există obiceiuri populare specifice dedicate sărbătorii, însă atât la sat, cât și la oraș, ziua este respectată. Mulți români poartă numele Sfântului Ștefan și îl cinstesc ca pe un sfânt ocrotitor.
„Mai de preț este un nume bun decât untdelemnul cel bine mirositor”, spune Ecclesiastul. În trecut, numele copiilor erau alese cu mare grijă, fie după sfinți – care deveneau astfel patroni spirituali –, fie cu rol apotropaic, pentru a alunga duhurile rele. Onomasticile se suprapuneau adesea peste marile sărbători religioase, iar comunitatea le celebra colectiv. Astăzi, mai ales în mediul urban, diminutivele au înlocuit frecvent numele de sfinți, care sunt rostite în forma lor completă aproape exclusiv de ziua onomastică.
Așa cum amintește Irina Nicolau în „Ghidul sărbătorilor românești”, sacrificiul Sfântului Ștefan a avut urmări imediate: un tânăr pe nume Saul, care păzea hainele celor ce aruncau cu pietre, a fost profund marcat de moartea mucenicului. După întâlnirea cu Hristos pe drumul Damascului, Saul a devenit Apostolul Pavel, unul dintre cei mai importanți propovăduitori ai creștinismului.
Semnificația numelui Ștefan
Ștefan este un nume este de origine grecească (Stephanos) și înseamnă „coroană”, „ghirlandă”, „cunună” (cu care erau încununați învingătorii).
La noi, formele curente au fost și sunt Ștefan și Ștefan(i)a, diminutivate mai ales Fane, Fănel, Fănică, Făniță, Fană, Fănică, iar uneori – sub influență străină – Fanny. Destul de des se folosesc și diminutivele Ștefănel sau Ștefăniță, mai rar Ștef(i). Mai recent a apărut și forma feminină Ștefanela (ce pare să fi prins mai bine decât vechea Ștefanida – numele unei mucenițe trecute în calendar)”, spune cercetătorul Sorin Mazilescu. într-o postare pe Facebook.
