În fiecare an, pe 6 decembrie, creștinii ortodoxi din întreaga lume îl prăznuiesc pe Sfântul Nicolae, cunoscut pentru bunătatea și generozitatea sa. Moaștele Sfântului Nicolae, aduse la Bari în Italia în anul 1087, continuă să fie venerate. Din ele izvorăște un lichid numit Mana sau Santa Mana, folosit pentru binecuvântarea credincioșilor.
Sfântul Nicolae s-a născut într-o familie bogată, în localitatea Patara, în provincia Lichia (astăzi, partea asiatică a Turciei). Încă din copilărie s-a remarcat prin purtare exemplară, viață duhovnicească intensă și atenție pentru cei nevoiași. A studiat în școli de renume și și-a format o personalitate care îmbina ascetismul sirian, noblețea romană și inteligența greacă. După moartea părinților săi, Nicolae și-a împărțit întreaga avere săracilor și a plecat în pelerinaj în Țara Sfântă. La întoarcere, a locuit la Mănăstirea Sionului, fondată de unchiul său episcop, și ulterior în cetatea Mira, unde a fost ales arhiepiscop. De-a lungul vieții, Sfântul Nicolae a săvârșit numeroase minuni, de la salvarea tinerilor nedreptățiți la protejarea negustorilor și a familiilor aflate în dificultate, relatează doxologia.ro.
Cea mai cunoscută legendă este cea a unui bărbat cu trei fiice sărace, care riscau să fie oferite spre desfrânare din lipsă de mijloace. Sfântul Nicolae a lăsat în secret pungi cu galbeni în curtea casei acestuia, salvându-le. Alte minuni consemnate includ eliberarea tinerilor acuzați pe nedrept de complot împotriva împăratului Constantin, precum și protecția celor nevoiași, văduvelor și orfanilor.
Sfântul Nicolae, protectorul luminii și al oamenilor împotriva duhurilor rele
În tradiția populară românească, ziua Sfântului Nicolae marchează începutul iernii. Se spune că Moș Nicolae vine călare pe un cal alb, aduce daruri celor cuminți și nuielușe celor neascultători, protejează corăbierii de la înec și veghează asupra soldaților. În unele regiuni, de Sfântul Nicolae gospodarii scuturau pomii fructiferi pentru a-i „trezi” și a-i proteja de gerul iernii. Se credea că pomii neîngrijiți nu vor rodi sau vor fi afectați de frig. Ritualul marca începutul iernii și simboliza fertilitatea și belșugul în grădină.
O tradiție spune că, dacă în seara de 5 decembrie pui o creangă de măr în apă și aceasta înflorește până de Crăciun sau Anul Nou, anul ce urmează va fi unul norocos și prosper. Tinerele nemăritate foloseau acest obicei ca un mic oracol al iubirii. Sfântul Nicolae era considerat protectorul luminii și al oamenilor împotriva duhurilor rele. Noaptea de 5 spre 6 decembrie era momentul în care forțele întunericului erau alungate prin zgomot, focuri sau tămâierea casei, marcând începutul sezonului luminos și protecția gospodăriei. Conform credințelor populare, în ajunul sărbătorii începe iarna adevărată, deoarece Sfântul Nicolae „își scutură barba”. Dacă ninge în noaptea de 5 spre 6 decembrie, se spune că Moș Nicolae este aproape, a venit iarna și urmează o perioadă prosperă.
Fetele puneau sub pernă obiecte simbolice precum busuioc, o batistă curată sau o ramură de măr. Dacă visau un băiat care le oferea un dar, se credea că o logodnă sau o iubire nouă se apropie. Cel mai frumos și aproape uitat obicei este daruirea anonimă. Oamenii lăsau la ușa celor nevoiași alimente, haine, dulciuri sau jucării, fără să fie văzuți, imitând gestul Sfântului Nicolae, care oferea ajutor în taină, fără a căuta recunoaștere.
Cei care poartă numele Nicolae sau derivatele sale își sărbătoresc onomastica în această zi cu urări de „La mulți ani!”. Astăzi, majoritatea oamenilor asociază sărbătoarea Sfântului Nicolae doar cu ghetuțele lustruite, însă folclorul românesc ascunde numeroase obiceiuri fascinante care merită amintite.
