Ziua de 6 decembrie marchează una dintre cele mai îndrăgite sărbători ale creștinătății: pomenirea Sfântului Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei, considerat protectorul copiilor – în special al celor săraci – dar și al marinarilor, brutarilor, fetelor nemăritate și al celor nedreptățiți. În fiecare an, în seara de 5 decembrie, copiii își pregătesc încălțămintea pentru a-l primi pe Moș Nicolae, cel care, potrivit tradiției, aduce daruri, iertare și bucurie.
Biserica îl cinstește pe Sfântul Nicolae drept „sfântul iubirii”, datorită vieții sale marcate de bunătate, credință profundă și fapte de milostenie. Provenit dintr-o familie înstărită din Patara (Lichia – în actuala Turcie), Nicolae s-a remarcat încă din copilărie prin modestie, post și preocupare pentru viața duhovnicească. Format la cele mai bune școli, a impresionat prin blândețe și noblețe sufletească, iar unchiul său, episcop la Patara, l-a îndrumat către viața monahală și spre preoție.
După moartea părinților, Sfântul Nicolae a renunțat la toată averea, împărțind-o celor sărmani, apoi a plecat în pelerinaj în Țara Sfântă. La întoarcere, a viețuit o vreme la Mănăstirea Sionului, iar ulterior s-a întors în Mira Lichiei, unde, în urma unei minuni, a fost ales arhiepiscop.
Pentru credința sa neclintită, Sfântul Nicolae a fost întemnițat în perioada persecuțiilor, iar după eliberare și-a continuat misiunea pastorală, primind, potrivit tradiției, darul facerii de minuni. Data trecerii sale la cele veșnice nu este cunoscută cu exactitate; tradițiile consemnează intervalul 340–350, dar ziua de 6 decembrie a rămas pentru totdeauna dedicată cinstirii sale.
Minunile Sfântului Nicolae
De-a lungul timpului, numeroase relatări au vorbit despre minunile sale: salvarea orașului Mira de la foamete, ajutorul discret oferit unui tată sărac pentru a-și proteja fiicele de un destin tragic, salvarea a trei tineri acuzați pe nedrept sau sprijinul oferit marinarilor și corăbierilor în timpul furtunilor.
Din acest motiv, Sfântul Nicolae este privit drept un mare protector al tinerilor, al celor aflați în nevoie și al celor nedreptățiți.
Moaștele Sfântului Nicolae, mutate la Bari
În anul 1087, în contextul expansiunii musulmane, moaștele Sfântului Nicolae au fost strămutate din Mira Lichiei la Bari, în Italia. Acolo se află și astăzi, într-o criptă aflată sub catedrala construită special pentru a le adăposti. Din mormântul său se spune că izvorăște anual un lichid miraculos, numit „Mana” sau „Santa Mana”, distribuit credincioșilor ca semn al binecuvântării.
Bari a devenit unul dintre cele mai importante centre de pelerinaj europene, alături de Beit-Jala, în apropiere de Betleem, unde Sfântul Nicolae este considerat protectorul comunității locale creștine.
Tradiții și semnificații populare
În tradiția românească, 6 decembrie marchează începutul iernii adevărate. Se spune că Moș Nicolae își scutură barba albă pentru a aduce prima zăpadă. Dacă nu ninge, legenda afirmă că sfântul ar fi întinerit.
În noaptea de 5 spre 6 decembrie, copiii își lustruiesc ghetuțele, în așteptarea darurilor. Cei neascultători primesc și o nuielușă – un simbol al îndreptării și al disciplinei blânde. În credințele populare, Moș Nicolae apare călare pe un cal alb, aducând ajutor celor sărmani, apărând marinarii și protejând soldații în război.
Se mai spune că, în nopțile sfințite ale marilor sărbători, cerurile se deschid pentru o clipă, iar Sfântul Nicolae poate fi văzut stând în dreapta Domnului.
O sărbătoare a dăruirii
În Europa medievală, începând cu secolul al XII-lea, 6 decembrie devenise atât ziua darurilor, cât și a actelor caritabile. Modelul de generozitate al Sfântului Nicolae a trecut peste secole și a inspirat tradiția Moșului care aduce daruri copiilor.
Astăzi, sărbătoarea Sfântului Nicolae rămâne un prilej de bucurie, lumină și bunătate, dar și o ocazie de a reaminti tuturor importanța faptelor bune făcute în taină – așa cum a făcut de-a lungul vieții sale marele ierarh al Mirelor Lichiei.
