În fiecare an, la 26 octombrie, biserica ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, unul dintre cei mai iubiți sfinți ai creștinătății răsăritene. Ocrotitor al orașului Tesalonic, al soldaților, tinerilor și celor aflați în suferință, Sfântul Dimitrie rămâne un reper al curajului și al credinței neclintite în fața prigoanei.
Sărbătoarea sa marchează nu doar un moment de reculegere religioasă, ci și o clipă de unitate pentru comunitățile creștine din întreaga lume, care păstrează tradiții vechi de secole închinate sfântului mucenic.
Cine a fost Sfântul Dimitrie, Izvorâtorul de Mir
Potrivit scrierilor din Sinaxar, Sfântul Dimitrie s-a născut la Tesalonic, în secolul al III-lea, în vremea împăraților Dioclețian și Maximian. Fiul unui înalt demnitar roman, Dimitrie a fost numit guvernator al cetății, însă, spre deosebire de mulți contemporani, nu și-a ascuns credința în Hristos.
Această mărturisire l-a costat viața. Arestat pentru refuzul de a se închina zeilor păgâni, a fost aruncat în temniță, unde a rămas neclintit în credință.
Legenda spune că, din celula sa, l-a binecuvântat pe tânărul Nestor, un creștin care a îndrăznit să-l provoace la luptă pe Lie, gladiatorul favorit al împăratului. Cu semnul crucii pe frunte, Nestor l-a învins pe Lie, iar victoria sa a fost considerată o minune. În urma acestui gest, împăratul a poruncit uciderea amândurora: Nestor a fost decapitat, iar Dimitrie străpuns cu sulițele.
Din trupul sfântului, spune tradiția, nu a curs sânge, ci mir bine mirositor — semn al sfințeniei sale. De atunci, epitetele „Izvorâtorul de Mir” și „Ocrotitorul Tesalonicului” au devenit inseparabile de numele său.
Bazilica din Tesalonic, loc de pelerinaj pentru mii de credincioși
Deasupra mormântului său, locuitorii Tesalonicului au ridicat o impresionantă bazilică, devenită de-a lungul secolelor un centru de pelerinaj pentru credincioșii din întreaga lume ortodoxă.
În fiecare an, la 26 octombrie, mii de oameni participă la procesiuni, rugăciuni și slujbe închinare Sfântului Dimitrie. Momentul central al sărbătorii este deschiderea raclei care adăpostește cinstitele sale moaște, așezată într-un paraclis de marmură, decorat cu fresce ce ilustrează viața și martiriul sfântului.
Mirul care izvorăște din moaște este considerat binecuvântare divină, iar credincioșii cred că are puterea de a vindeca boli și de a aduce alinare sufletească.
Icoanele care spun povestea curajului
În iconografie, Sfântul Dimitrie a fost reprezentat în diferite ipostaze: în primele secole, purtând veșmânt civil, simbol al nobilimii sale, iar mai târziu, ca soldat roman în armură — imagine care a consacratu-l drept sfânt militar.
Una dintre cele mai cunoscute reprezentări bizantine îl înfățișează alături de Sfântul Gheorghe, ambii călare: Gheorghe pe un cal alb, biruind balaurul, iar Dimitrie pe un cal negru, înfruntându-l pe gladiatorul Lie. Scenele simbolizează triumful credinței asupra răului și rămân printre cele mai valoroase creații artistice ale creștinismului timpuriu.
Tradiții și obiceiuri: De la rugăciune la „Focul lui Sumedru”
Ziua Sfântului Dumitru este privită ca un prag între toamnă și iarnă, un moment de odihnă, recunoștință și reflecție.
Este o zi în care avem nevoie de reculegere, de odihnă. Este recomandat să mergem la biserică, să aprindem o lumânare și să dăruim de pomană alimente oamenilor nevoiași, în amintirea celor care nu mai sunt printre noi”, a declarat pentru Digi24.ro părintele Gabriel Cazacu, de la Mănăstirea Cașin din București.
În mediul rural, ajunul sărbătorii este marcat de aprinderea „Focului lui Sumedru” — o tradiție străveche prin care tinerii sar peste flăcări pentru sănătate și noroc. Cărbunii rămași sunt aruncați în grădină, pentru ca pământul să fie roditor, iar spiritele rele să fie alungate.
Pentru credincioși, Sfântul Dimitrie nu este doar un model de credință, ci și un simbol al renașterii și al legăturii dintre cer și pământ. În satele românești, ziua sa marchează încheierea muncilor de toamnă, adunarea recoltelor și pregătirea pentru iarnă.
Sărbătoarea adună laolaltă rugăciunea, tradiția și comunitatea — semn că, dincolo de secolele trecute, curajul și devotamentul Sfântului Dimitrie continuă să inspire generații întregi.
