Biserica Ortodoxă Română îl prăznuiește, duminică, pe Sfântul Ilie Tesviteanul, unul dintre cei mai importanți profeți ai Vechiului Testament, considerat de credincioși făcător de minuni, aducător de ploi în vreme de secetă și ocrotitor al apicultorilor. Sărbătoarea este marcată în fiecare an pe 20 iulie și păstrează numeroase tradiții, legende și obiceiuri populare, transmise din generație în generație.
Sfântul Ilie în tradiția creștină și populară
Potrivit Scripturilor, Sfântul Ilie s-a născut cu peste 800 de ani înainte de Hristos, în Tesvi, o localitate din regiunea Galaadului, într-o perioadă în care poporul evreu se îndepărtase de credință, alegând să se închine idolilor. Legenda spune că, la nașterea sa, tatăl său a avut o vedenie cutremurătoare: l-a văzut pe prunc înfășurat în scutece de foc și hrănit cu o flacără, semn al râvnei mistuitoare pentru Dumnezeu, care avea să-l călăuzească toată viața.
Viața și activitatea profetului Ilie sunt legate de numeroase minuni și momente dramatice. El a înfruntat fără teamă pe regele Ahab și pe soția acestuia, regina Izabela, pentru că îi îndemnau pe israeliți să se închine zeului Baal. Se spune că, în urma rugăciunii sale, cerul s-a închis timp de trei ani și șase luni, iar seceta a pustiit ținuturile. Tot el a fost cel care, prin rugăciune, a adus din nou ploaia pe pământul însetat.
Sfântul Ilie este descris în tradiția populară ca un personaj cu fire iute, care cutreieră cerul într-un car cu roți de foc, tunând, fulgerând și lovind cu biciul său de foc diavolii care se ascund printre nori. Se crede că, de fiecare dată când tună, Sfântul Ilie trage cu arcul asupra demonilor, iar grindina ar fi, de fapt, pietrele rezultate din aceste lovituri.
O legendă populară mai spune că, din pricina unei fapte grele—și-ar fi omorât părinții într-un acces de furie—Sfântul Ilie a mers la Dumnezeu, cerându-i iertare. În schimb, a primit carul și biciul de foc pentru a purta război împotriva duhurilor rele.
Sfântul Ilie nu ar fi murit, ci s-ar fi ridicat la cer într-un car de foc, așa cum consemnează Biblia, urmând să revină la sfârșitul lumii pentru a lupta cu forțele răului.
Obiceiuri, tradiții și superstiții legate de sărbătoarea Sfântului Ilie
Ziua de 20 iulie este încărcată de semnificații în calendarul popular românesc. În credința străbună, oamenii se fereau să muncească în această zi, pentru a nu atrage asupra lor tunetele, trăsnetele sau grindina. Există și obiceiul de a nu mânca mere înainte de Sfântul Ilie, pentru ca grindina să nu fie de mărimea fructelor.
Femeile obișnuiau să meargă la biserică, unde duceau ofrandă pentru pomenirea morților—fructe, legume și bucate din noua recoltă—aceste pomeni fiind cunoscute drept „Moșii de Sânt-Ilie”.
În dimineața zilei de Sfântul Ilie, se culeg plante de leac, în special busuioc, care sunt apoi sfințite la biserică. Busuiocul este pus ulterior pe foc, iar cenușa obținută este folosită în scopuri terapeutice, pentru tratarea unor afecțiuni.
O altă tradiție veche, mai ales în zona rurală, este cea legată de pomenirea copiilor morți. Femeile chemau copiii sub un măr, pe care îl scuturau, iar fructele căzute erau oferite de pomană.
Ocrotitorul apicultorilor
Sfântul Ilie este considerat și patronul apicultorilor. În această zi, în mod tradițional, apicultorii recoltau mierea din stupi, într-un ritual aparte. Doar bărbații, îmbrăcați în haine de sărbătoare, aveau voie să participe la această activitate, fiind ajutați adesea de un copil. Femeile nu intrau în stupină în această zi.
După recoltare, mierea era binecuvântată, iar gospodarii organizau o masă festivă împreună cu familia, vecinii și prietenii, în semn de mulțumire și cu speranța unui an apicol roditor. Se obișnuia să se bea țuică îndulcită cu miere proaspătă.
Sărbători pastorale și bâlciuri tradiționale
Ziua de Sfântul Ilie marchează și miezul verii pastorale. Este momentul când ciobanii au voie să coboare pentru prima dată de la stână, după urcarea oilor la munte. Tinerii ciobani aduceau iubitelor sau soțiilor furci de tors, lucrate manual, drept dar simbolic.
În mai multe zone din țară, Sfântul Ilie este prilej de târguri și petreceri câmpenești. În județul Alba are loc celebrul Târg de Fete de pe Muntele Găina, un eveniment cu tradiție seculară. La Covasna se desfășoară nedeea mocănească „Sânt Ilie la români”, la Săcele are loc „Târgul feciorilor”, la Polovragi – „Nedeea de la Polovragi”, iar la Fălticeni se ține „Șezătoarea”.
În Suceava, renumitul bâlci de Sânt-Ilie de la Fălticeni este unul dintre cele mai cunoscute evenimente populare, organizat încă din anul 1814, printr-un hrisov dat de Scarlat Vodă Calimach. În secolul al XIX-lea, bâlciul era considerat al doilea ca mărime din Europa, după cel de la Leipzig, atrăgând comercianți din toată lumea.
Ilie Pălie – sărbătoare în continuare
Pe 21 iulie, a doua zi după sărbătoarea Sfântului Ilie, românii îl celebrează pe Ilie Pălie, vizitiul ceresc care, potrivit tradiției, conduce carul Sfântului Ilie pe bolta cerească. Această zi completează seria tradițiilor legate de vreme, ploi și furtuni, dar și de cultul sfinților protectori.
