Constănțeni, ați auzit vreodată de un oraș unde legea este respectată doar dacă nu încurcă? Ați fost martori, poate fără să știți, la un moment de antologie administrativă, desfășurat în decorul unei ședințe extraordinare a Consiliului Local Constanța, vineri, 18 iulie. Un spectacol desfășurat prin mijloace electronice – căci progresul digital merge mână în mână cu regresul logic.

Convocată de domnul primar Vergil Chițac, ședința a reunit 25 de consilieri, adică exact atâția câți sunt dispuși să asiste la o rescriere a legii în funcție de volumul de petiții și încasările din parcări. Subiectul fierbinte: regulamentul parcărilor. Un regulament care – stați jos – nu a fost pus în transparență publică. Dar de ce să ne mai încurcăm cu transparență, când putem să operăm cu „urgență”, „panică instituțională” și alte concepte extrase direct din manualul „Administrația pentru Nepricepuți”?

În aplauzele mute ale cetățenilor înșelați, directorul general al Poliției Locale Constanța, domnul Ionuț Dumitru, își începe recitalul logic:

Unul dintre motivele pentru care acest lucru a mers pe repede înainte este faptul că la nivelul Poliției Locale, de la anularea acestui regulament, ne confruntăm cu un val extraordinar de mare de petiții și sesizări telefonice…”

Ah, desigur! Nimic nu justifică mai bine un salt mortal peste lege decât… un val de petiții! Când vine cetățeanul la ușă cu rugăminți, Poliția Locală nu întărește aplicarea legii, nu! Ea sare regulamentar peste regulament. Se aruncă eroic în ilegalitate, căci, vorba aceea, ce înseamnă o lege în fața unei plângeri telefonice?

Continuă, magistral:

… cu privire la faptul că oamenii își găsesc locurile de parcare, pentru care dețin rezervare sau contracte de închiriere și pentru care plătesc bani către bugetul local, ocupate de către alte autovehicule. Noi, în acest moment, suntem în imposibilitatea de a-i sprijini.”

Incredibil! Suntem în imposibilitatea de a sprijini contribuabilul, nu pentru că nu putem aplica legea, ci pentru că s-a anulat regulamentul! Cu alte cuvinte, dacă cineva parchează pe locul tău, Poliția ridică din umeri și dă vina pe… lipsa unei noi hârtii.

Dar stați, urmează apogeul:

Un alt motiv pentru care s-a accelerat modificarea este și faptul că parcările publice aflate pe raza municipiului Constanța, pentru care se încasează taxe de parcare, în momentul de față, această activitate fiind suspendată, bugetul local cred că nu mai are nevoie de încă o astfel de situație care să ducă la diminuarea acestuia.”

Deci, domnul Dumitru, într-un exces de sinceritate fiscal-administrativă, ne spune: fraților, am uitat de lege, fiindcă nu mai vin banii din parcare! Nu am nicio obligație față de cadrul legal, dar am o responsabilitate sacră față de buget! Fiscul înaintea Codului Administrativ! Să curgă bănuțul, și restul îl reglementăm din mers!

Și tot dânsul concluzionează, fără să clipească:

În acest sens s-a luat decizia de a merge înainte cu această modificare, ținând cont și de faptul că instanța nu ne-a comunicat motivarea…”

Deci… modificăm regulamentul în lipsa unei motivări. Ne bazăm pe aer. Pe intuiție. Pe presimțiri legale. Dreptul devine profeție. Dacă tot nu știm ce spune instanța, ce-ar fi să ghicim și să ne facem propriul regulament, că poate iese bine!

Într-un peisaj distorsionat de improvizații și bâlbe oficiale, apare o voce de normalitate: consilierul independent Felicia Ovanesian. Calibrată, calmă, dar tăioasă ca un bisturiu aplicat pe abcesul instituțional. Iată ce spune, fără menajamente:

Dacă nu vi s-a comunicat hotărârea nu înțeleg de ce toată agitația asta… În momentul de față puteți aplica regulamentul în forma actuală, fără niciun prejudiciu și fără nicio ilegalitate.”

Simplu. Clar. Devastator. Iar lovitura vine în următoarele fraze:

Nu puteți justifica încălcarea legii prin trimitere la absolut nimic…”

Domnule Dumitru, vă scuzați de parcă ați făcut o mică eroare. Dar nu! Ați încălcat legea, pur și simplu. Fără nicio justificare. Sub ochii unui Consiliu Local.

Și ce urmează este cireașa de pe coliva rațiunii administrative:

Hotărârea este anulată din iunie, îmi veniți în 18 iulie cu proiectul de hotărâre, fără să îl fi ținut nici măcar o zi în transparență, nu l-ați ținut deloc… Ilegalitățile nu au justificare în raport cu nimic.”

Un rechizitoriu în toată regula. Fără urlete, fără demagogie. Doar adevăr. Spus răspicat.

Dar spectacolul absurd continuă. Consilierul Alexandru Sorin Bădoiu readuce în discuție un aspect uitat de poliția progresului: cândva, polițiștii locali puteau fi contactați pe WhatsApp. Acum, cetățenii așteaptă zeci de minute la telefon. Nu le răspunde nimeni. Echipajele nu mai vin. Și nu, nu e science-fiction. E Constanța, iulie 2025.

Răspunsul directorului e glorios:

Din păcate, retragerea acelui număr de Whatsapp a survenit ca urmare a unor probleme de încălcare a GDPR și a unei notificări…”

Desigur! GDPR – noua umbrelă universală sub care ascundem orice nefuncționalitate. Nu răspundem la telefon? GDPR. Nu avem WhatsApp? GDPR. Nu intervenim? GDPR. Nu înregistrăm sesizări? GDPR. Nu avem pix? GDPR.

În tot acest timp, Felicia Ovanesian, în direct, primește o sesizare: Poliția Locală refuză să înregistreze sesizările telefonice. Ce spune conducerea? Stați liniștiți:

Există o procedură și că nu se refuză înregistrarea acestora, ci sunt tratate ca niște petiții, care sunt înregistrate într-un registru intern.”

Registrul intern! Acel tărâm misterios, probabil păzit de un dragon de hârtie, unde ajung toate sesizările și dispar în neant. Practic, dacă tu, cetățean, suni la Poliția Locală, mesajul tău ajunge într-un sertar. Poate. Cu voia Domnului și a tonerului.

Dar Felicia Ovanesian nu se lasă păcălită:

Am informații că acest lucru nu se întâmplă.”

Și, din nou, ne aflăm în fața unei administrații prin improvizație, a unei legi aplicate „după cum merge bugetul” și a unei poliții locale care și-a pierdut busola legală.

Dragi constănțeni, ceea ce ați citit nu este o parodie. Este realitatea din primărie. Este modul în care o structură menită să aplice legea decide să o ocolească pentru că „sună telefoanele prea des” și „nu curg taxele din parcare”. Este imaginea unui oraș condus nu de reguli, ci de panica în fața cifrelor.

Și este, din fericire, semnalul de alarmă tras de o voce lucidă, coerentă, verticală: Felicia Ovanesian. Fără populism. Fără ipocrizie. Doar cu legea în mână.

Atât.