„Nu plec dintr-o luptă. Plec pentru ca ea să nu devină despre mine.” Așa începe Ionuț Rusu cea mai recentă postare prin care își anunță demisia din funcția de viceprimar al Constanței.
La prima vedere, un mesaj cu tentă elegantă, aproape filozofică, care încearcă să impună ideea unei decizii mature, luate în numele unui bine mai mare. Totuși, pentru cei care urmăresc cu atenție jocurile de putere din PNL Constanța, întreaga declarație este un fel de ultimă admisie de înfrângere, un „game over” politic mascat în cuvinte alese.
În postare, Rusu vorbește cu pasiune despre „iubirea încăpățânată” pentru orașul său, o iubire confundată, după cum spune, de unii cu „ambiția politică”. Se poziționează drept un om care „n-a alergat niciodată după funcții”, ci doar a folosit „funcțiile ca pe niște unelte” – instrumente necesare „pentru a construi ceva durabil”. Este o imagine a politicianului idealist, preocupat mai mult de rezultate decât de popularitate. Și totuși, tocmai această imagine se lovește de realitatea dură a jocului politic local.
Rusu recunoaște că partidul traversează o „perioadă de reașezare”, în care „ultimul lucru de care are nevoie e o poveste de creștere personală”. Practic, spune el că nu vrea să devină o figură a unui conflict intern. Este o subtilă aluzie la tensiunile interne din PNL Constanța, tensiuni care au culminat cu mazilirea lui Septimiu Bourceanu, fostul lider al organizației municipale. Bourceanu, până nu demult un jucător central, a fost redus la statutul de membru simplu, după ce Vergil Chițac a preluat controlul asupra partidului la nivel local. Acest context explică, în spatele discursului lui Rusu, un adevărat exil politic forțat.
Deși Rusu spune că „nu se retrage” și că „de aici începe o construcție nouă”, tonul postării sale este, la fel de limpede, unul de sfârșit de drum. El nu mai poate lupta în condițiile actuale. Prezența lui „poate fi folosită împotriva valorilor în care crede” – o expresie care trădează cum rivalitățile interne și jocurile de putere i-au golit rolul politic, transformându-l mai degrabă într-o vulnerabilitate decât într-un atu.
Privind cu atenție, postarea pare o încercare de a salva ce se mai poate dintr-o carieră politică care, la acest moment, pare încheiată. „Am făcut ce am putut: cu realizări, cu greșeli” sună ca o admitere discretă a faptului că impactul său a fost limitat, iar eforturile sale, deși sincere, au fost insuficiente pentru a contracara ascensiunea lui Vergil Chițac.
Chițac, primarul Constanței, încearcă să-și construiască o hegemonie politică solidă în PNL, eliminând unul câte unul adversarii: înlocuirea lui Bourceanu și retragerea forțată a lui Rusu sunt pași evidenți în acest proces. Rusu nu mai este decât o victimă a unei realități crude: nu există loc în Constanța pentru un lider divizat și fără sprijin puternic.
Pentru Ionuț Rusu, aceasta nu este o retragere elegantă, ci un game over politic. Nu mai există trepte de urcat în partid, iar influența sa în administrația locală este complet diminuată. În spatele cuvintelor sale rămâne un politician învins, care nu mai are altă opțiune decât să se retragă și să privească din afară cum scena politică locală este dominată tot mai clar de Vergil Chițac.
În concluzie, postarea lui Rusu nu este decât o declarație de sfârșit. Iar pentru Constanța, aceasta marchează o etapă în care ambiții personale și jocurile de culise par să dicteze cu adevărat soarta orașului. Rămâne de văzut dacă Rusu va încerca o revenire în altă formă, sau dacă, pur și simplu, politica locală l-a dat uitării.
