Suntem un oraș de provincie cu ambiții de port la Marea Neagră și infrastructură de haltă CFR. Iar un contraamiral care s-a visat primar a hotărât, în marea sa înțelepciune administrativă, să pornească jihadul contra… duzilor. Da, acei copaci care nu urlă, nu votează și, mai ales, nu cotizează.

Motivul? Fructele. Cică „murdăresc trotuarele”. Asta este, se pare, culmea infracțiunii în viziunea edilului cu rang militar: căderea necontrolată a unei dude coapte.

Și atunci a fost scos armamentul greu: drujba. S-a trecut la execuții sumare, fără proces. Știm că totul are „aviz de la Agenția pentru Protecția Mediului” și că Primăria a plantat acești duzi acum câțiva ani. Știm și că tăierile se fac în cadrul unui „program de optimizare a vegetației stradale”, care urmărește „adaptarea speciilor arboricole la condițiile urbane”. Frumos ambalat, dar tot o drujbă rămâne. Copacii sunt rași fix din intersecții, din parcuri, de lângă bănci, sub pretextul că „în toamnă vor fi înlocuiți cu puieți mai cuminți”. Dud după dud, orașul este curățat de rușinea naturală a copilăriei noastre.

Dar hai să punem lucrurile în ordine și să judecăm cu o logică minimă, dacă tot avem pretenții de urbanism:

–  În orice oraș civilizat, trotuarele se spală și se mătură, nu se transformă în oglinzi de beton ca să nu deranjeze pantofii cu glezna goală ai funcționarului.

–  În Paris, Viena, Barcelona, Cluj, Oradea: orașele nu taie copacii pentru că fac fructe. Îi întrețin. Îi respectă. Îi folosesc ca umbră, ca filtru de aer, ca identitate.

Duzii nu sunt „murdari”. Sunt vii. În schimb, deciziile voastre sunt mizerabile, iresponsabile și sinistre prin ignoranța care le generează.

Domnule contraamiral,

Dacă un trotuar se pătează de la o dudă, problema nu e copacul, ci incapacitatea dumneavoastră de a gestiona un oraș. O mătură, o mașină de spălat stradală, niște subalterni dedicați – și trotuarul devine curat, fără ca dumneavoastră să deveniți un criminal de ecosistem.

Dar nu. Ați ales ce e mai simplu pentru un politician cu apucături de cazon rigid: să tăiați.

Nu e prima oară când un habarnist confundă ordinea cu betonul. Dar e tragic când habarnistul mai are și buget.

Știți ce ar trebui să dispară cu adevărat din peisajul urban?

Nu dudul. Ci obsesia voastră pentru sterilizare în detrimentul vieții.

Pentru că ceea ce vreți dumneavoastră este un oraș mort, cu borduri înalte, soare în cap, aer încins și umbre desenate doar în proiectele de „smart city”. Ați făcut din natură un dușman și din drujbă o soluție la neputință.

Copacii nu votează. De aceea îi tăiați.

Dar atenție: cei care i-au iubit o să țină minte! Iar când o să vă cadă steaua de pe umeri și fațada de primar, nicio pavea nu o să vă apere de disprețul oamenilor care și-au dorit un oraș ca un colț de rai.

Ați pătat mai mult decât niște dale.

Ați pătat ideea de oraș viu.

Și pentru asta nu există detergent.