Pe 2 februarie, Biserica Ortodoxă sărbătorește Întâmpinarea Domnului, momentul în care Pruncul Iisus a fost adus la Templul din Ierusalim de către Fecioara Maria, la 40 de zile după naștere. Evenimentul este descris în Evanghelia după Luca și reprezintă un moment important în calendarul creștin.
Potrivit creștin.ortodox, în primele secole, sărbătoarea era celebrată pe 14 februarie, deoarece Nașterea lui Iisus era prăznuită împreună cu Botezul acestuia. În anul 526, în timpul domniei lui Iustinian cel Mare, sărbătoarea a fost introdusă, în mod oficial, în calendarul răsăritean.
În 534, prin Decret imperial, împăratul Iustinian cel Mare a schimbat data de prăznuire din 14 în 2 februarie (40 de zile fiind socotite de la 25 decembrie, noua dată a sărbătorii Nașterii Domnului). Întâmpinarea Domnului a rămas ca pildă și la noi, ca îndatorire a mamelor de a duce nou-născuții la biserică la 40 de zile după naștere
Tradiții și superstiții populare
În tradiția populară, această zi mai este cunoscută sub numele de „Stretenia” sau „Ziua Ursului” și este considerată un moment de confruntare între iarnă și primăvară. Se spune că, dacă în această zi este soare și ursul își vede umbra, iarna va mai dura încă șase săptămâni. În schimb, dacă este înnorat, primăvara se apropie.
De asemenea, credința populară afirmă că persoanele care muncesc în această zi riscă să se îmbolnăvească sau să aibă parte de ghinion. În trecut, copiii erau unși cu grăsime de urs pentru a căpăta puterea acestui animal, iar bolnavii de „sperietoare” erau tratați prin afumare cu păr de urs.
În prezent, Întâmpinarea Domnului rămâne un moment important atât în viața religioasă, cât și în cultura populară, marcând un punct de referință pentru previziunile meteorologice și păstrarea tradițiilor strămoșești.
