România a pierdut o figură emblematică a artei teatrale și cinematografice, odată cu trecerea în neființă a actorului și regizorului Lucian Iancu. O personalitate definitorie a scenei constănțene, acesta lasă în urmă un patrimoniu artistic impresionant și amintiri de neșters în sufletul celor care l-au cunoscut.
Lucian Iancu s-a născut la Constanța, pe 3 februarie 1940, și și-a dedicat viața artei. Absolvent al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București, în 1964, și-a început cariera la Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoșani. Ulterior, s-a întors în orașul natal, unde a devenit un pilon al Teatrului Dramatic „Ovidius”. De-a lungul decadelor, a urcat pe scenă în peste 60 de roluri, câștigând admirația publicului prin talentul său de neegalat. În paralel, a avut o contribuție semnificativă în cinematografie, apărând în peste 20 de filme care l-au consacrat drept unul dintre cei mai versatili actori ai generației sale.
Viața lui Lucian Iancu nu a fost lipsită de încercări. În 1985, în timpul regimului comunist, a făcut un gest îndrăzneț, încercând să părăsească țara în mod ilegal la bordul unui mineralier. A fost arestat și condamnat la 20 de ani de închisoare, executând cinci ani în condiții grele, în penitenciarele Poarta Albă și Aiud. A fost eliberat la 23 decembrie 1989, în ziua următoare Revoluției.
După eliberare, a revenit cu forțe noi în lumea culturală și a ocupat în mai multe rânduri funcția de director al Teatrului de Stat din Constanța, contribuind decisiv la modernizarea și revitalizarea acestei instituții.
Pe lângă performanțele sale pe scenă și pe ecran, Lucian Iancu a fost un adevărat mentor. În calitate de profesor la Universitatea „Ovidius” din Constanța, a inspirat și format noi generații de artiști, insuflându-le pasiunea pentru teatru și respectul pentru public.
Cei care l-au cunoscut își amintesc de el ca de un om al curajului și al dedicării necondiționate, un artist complet care a rămas fidel valorilor sale. Moștenirea sa culturală este una care va continua să inspire și să lumineze drumul multor generații.
Odihnească-se în pace!
