Am avut o perioada in care am scris retete. Sau mai bine zis, povesti cu retete, pentru ca nu era numai despre mancare, era despre mine, despre voi, despre noi toti.
Timpul total de citire a textului următor e 5 minute.
Pe 8 mai 2022 scriam o reteta care s-a numit aripi de inger. Era despre Ziua Victoriei, ziua Victoriei cand vom scapa de Chitac si ai lui, ziua in care NOUĂ o să ne crească aripi, aripi de ingeri. Dupa ce a luat foc Spitalul De Boli Infectioase am mai scris o reteta, ca un strigat de frustrare si lehamite, si le ceream lor, tuturor, sa treaca la făcut colivă, sa meargă, încolonați să le legene colivile prin cimitire mortilor pentru care ei nu stiu, nu pot si nu vor sa simtă compasiune sau responsabilitate.
Ambele texte sunt la fel de actuale azi. Dincolo de mancare, iata cum sună ele, amestecate, la ani distanta, AZI, când mai avem câteva zile până la alegeri. Suntem datori să nu uităm. Pentru că ei asta vor. Să uităm și să stăm în casă. Dacă n-ai uitat, ieși la vot. Dacă ai uitat, adu-ți aminte și ieși la vot. Oricum ar fi, ieși la vot. E singura ta putere reală.
Text 1 : Coliva
“Câteodată inspirația mai dă și pe de lături, adică din bunătate se duce și în negativ, în întuneric, acolo unde niciunul din noi nu vrem să ajungem vreodată. Dar, uite că se întâmplă câte o nenorocire de dăm toți laolata, abrupt, față-n față cu întunericul cel mai negru posibil. Dar nu avem a ne feri de întuneric și de stări negative, avem doar a le privi în ochi și a trece prin ele, fiecare după cum știm.
Am început emisiunea de joi, 30 septembrie 2021 la Constanta TV, având drept invitat primarul urbei, cu un citat din Nicolae Iorga:
“N-ai dreptul să fii altfel decât ceilalți, ci mai mult decât dânșii și pentru dânșii.”
Vineri, a doua zi după rostirea citatului, după toate sforăielile politicianiste din emisiune, 7 femei aveau să sfârșească asfixiate în vălvătăi în singurul spital al orașului Constanța. Apoi inca 4 suflete s-au pierdut.
Toată ziua de vineri a curs cu condoleanțele politicienilor pe rețele sociale, poze scoase din folderu’ ăla bun cu poze cu lumânări aprinse pe fond negru, s-au întrecut politicienii (aproape toți) în toate condoleanțele posibile și imposibile și în aruncatu’ vinii cu lacrimi de crocodil.
-Ești pe cale să candidezi la orice? Colivă non-stop!
– Ai castigat o funcție, ai fost numit într-una, ai dat un concurs și ai intrat pe pile sau șpagă? Colivă, nene, colivă de trei ori pe zi, doar colivă, mânca-ți-aș!
– Ești oricine în administrație în țara asta nenorocită și ai niște mulți ca noi pe mâna și ai putea să ne omori? Mânca-ți-aș, știi deja răspunsul, colivă!
De ce colivă? Ei bine pentru doar așa vă învățați minte, încă dinainte să fie nevoie sau după dacă e nevoie că nici o mie de cuvinte nu întorc oamenii carbonizați în chinuri inimaginabile de incompetența voastră de la groapă, nicio condoleanță din spatele tastaturii nu vă spală de năravurile cu care v-ați născut când ați primit carnetul ăla fetid de partid.
Nu, nene, nu condoleanțe, încolonați-vă frumos, toți, până la ultimul și mergeți să legănați colivile deasupra gropii, contopiți-vă cu strigătele disperate ale ăstora de-au avut norocu’ să rămână (încă în viață), luați-vi-le în piept, dați ochii cu realitatea creată de voi, ignorată de voi, uitați-vă-n oglindă, priviți-vă-n ochi, stați de vorba cu voi!
Mai mult, veniți voi cu colivile voastre, făcute de mâinile voastre, de la voi de-acasă, și legănați-le lângă crucile nevinovaților, tot mai multe cu fiecare zi.”
Ia întreabă-te câți oameni s-au dus în alte lumi in ultimii 3 ani jumate tot așteptând sa se asfalteze un bulevard, să se facă un parc, să aibă o viață puțin mai bună și n-au apucat doar pentru că în anul în care ei s-au dus nu erau alegeri? Chițac și ai lui ne-au ignorat prezentul, ne-au ignorat viitorul, continuă să o facă, cu o aroganță soră cu nismțirea.
Text 2: “Aripi de Înger”
“Azi am o rețetă mai puțin emoțională. Azi sunt ceva mai rațional, orele de ceea ce unii numesc muncă își dau măsura în memoria mușchilor degețelelor care se plimbă liber pe taste. Privirea ca de mahmur fără să fiu, amorțeala din mușchi, greutatea de pe pleoape, toate se varsă în ce vă scriu acum.
Îmi vine să vărs. Câteodată. De repulsie. De lehamite de ei. “Intre alb și negru” (emsiunea aia de la ConstantaTV unde mă joc io și-o canapea verde) aduce câteodată inspirație și pentru rețete. Pentru ca totul, absolut totul se leagă cumva, la un moment dat.
S-a întâmplat și aseară. Aseară am cerut invitatului să-mi identifice un singur lucru bun la actuala administrație a orașului ăsta devenit mai trist decât…mai trist decât a fost vreodată. Și răspunsul a căzut că un trăsnet. Văzând trecutul, știind parcă viitorul, intuindu-l:
„SE VA TERMINA!”
Ăsta e singurul lucru bun. Mai e puțin! Ce-avem a face? Strângem din dinți, ne luăm voturile-napoi și ni le-ngrijim și educăm, ni le primenim întru vindecare și alegeri sănătoase, normale. Pentru că altă șansă la normalitate pur și simplu nu există.
Mai e al nabii de puțin până atunci. Aia e ziua victoriei. A victoriei trecerii timpului, pentru că la momentul ăsta, e doar atât, o problemă de timp. Am deschis totuși ochii, am învățat în ultimul an jumate că doar viitorul sună bine.
Și dacă există universuri paralele pentru fiecare posibilitate a unui fapt, am credința că universul paralel în care Constanta va rămâne în relația de tip abuzator-victimă dintre autosuficiența unor inși cocoțați acolo unde numai noi i-am lăsat să se cațere de ni s-au urcat în cârcă și noi, ăștia care ne vrem spatele drept, capul sus și privirea înainte, mândri că suntem constănțeni, pur și simplu nu există.
Constanța, cred eu, a devenit deja imună, Constanța se vindecă. Vă văd comentariile la emisiune și mai mult decât atât, vi le ascult. Încerc să vă reprezint în fața lor. Să mă îmbrac în voi. Să mergem împreună spre victoria aia.
Și..în ziua Victoriei (o scriem cu majusculă așa cum merită) o să zburăm. Metaforic. Dar vom zbura. Și pentru asta avem nevoie de…aripi (voturi).”
Victoria o scriem cu V mare, o notăm în calendar atunci când vine, o scriem cu roșu în fiecare an de după, vom ști că am învins. Avem aripi. De înger. Vom ști că am urcat ultima treaptă a drumului ăsta anevoios pe care îl parcurgem de prea mult timp.
Vom reuși! N-am dubii, e doar o problemă de timp. Și vom reuși cu atât mai bine pentru că știu că până la ziua aia strângem rândurile și o transformăm în realitate, împreună.
9 iunie e Prima zi din restul vieții noastre de constănțeni. Ochii bine deschiși. Vedem realitatea din jur, creăm alta, pe măsura a ceea ce știm că suntem.
Pentru că putem. Capul sus, Constanța!
Ai aici unicul interviu pe care Vergil Chitac l-a acodat Constanța TV. Cu o zi înainte să moară oameni.
Ca să vezi cât de mințit ai fost și încă ești.
