În fiecare an, în Vinerea Mare, una dintre cele mai solemne zile din calendarul ortodox, credincioșii participă la un moment încărcat de semnificații: trecerea pe sub masa pe care este așezat Sfântul Epitaf, simbol al trupului lui Iisus Hristos după răstignire.

Acest obicei nu este doar o simplă tradiție, ci exprimă dorința credincioșilor de a se apropia sufletește de Patimile lui Hristos, trăind simbolic coborârea în moarte, înainte de a primi vestea Învierii.

Sfântul Epitaf este o țesătură liturgică realizată din materiale fine, precum in, mătase sau catifea, pe care este ilustrată scena punerii în mormânt a lui Iisus Hristos. Denumirea își are originea în limba greacă, „epi tafos”, traducându-se prin „pe mormânt”. Acesta simbolizează atât mormântul Mântuitorului, cât și pecetluirea acestuia, invitând credincioșii la reflecție asupra suferinței și sacrificiului.

În Vinerea Mare, după slujba Ceasurilor Împărătești, are loc Vecernia în cadrul căreia Sfântul Epitaf este adus în mijlocul bisericii și așezat pe o masă mai înaltă, ce închipuie Mormântul Domnului. Credincioșii se închină, sărută Sfânta Evanghelie și Crucea, apoi trec pe sub masă, gest ce simbolizează coborârea în mormânt a lui Hristos.

Unii aleg să treacă o singură dată, subliniind unicitatea jertfei, în timp ce alții fac acest gest de trei ori, amintind de perioada petrecută de Hristos în mormânt. Nu există o regulă fixă, importantă fiind trăirea interioară și credința fiecăruia.

Acest moment reamintește că drumul spre Înviere trece inevitabil prin suferință și moarte. Prin participarea la acest ritual, credincioșii își exprimă dorința de a parcurge, simbolic, același drum alături de Hristos, pentru a ajunge la bucuria vieții veșnice. În acest fel, trecerea pe sub masa cu Sfântul Epitaf devine o expresie a credinței și a speranței în Înviere, dar și o pregătire sufletească pentru noaptea pascală.