La prima reuniune a Consiliului pentru Pace, organizată la Washington, președintele SUA, Donald Trump, a anunțat că statele participante au contribuit deja cu 7 miliarde de dolari la un fond destinat reconstrucției Fâșiei Gaza. În paralel, liderul american a promis o contribuție suplimentară de 10 miliarde de dolari din partea Statelor Unite, fără a preciza sursa fondurilor sau dacă va solicita aprobarea Congresului.
Inițiativa vine într-un moment geopolitic tensionat: armistițiul fragil din Gaza coexistă cu amenințări directe la adresa Iranului și cu o consolidare militară americană în regiune.
7 miliarde strânse, 70 de miliarde necesare
Potrivit anunțului făcut de Trump, contribuțiile inițiale provin în principal din state din Orientul Mijlociu și Asia Centrală: Kazahstan, Azerbaidjan, Emiratele Arabe Unite, Maroc, Bahrain, Qatar, Arabia Saudită, Uzbekistan și Kuweit.
Estimările internaționale arată însă că reconstrucția Gazei – devastată după doi ani de război – ar necesita aproximativ 70 de miliarde de dolari. Diferența dintre suma strânsă și necesarul real indică amploarea provocării.
În plus, FIFA ar urma să aloce 75 de milioane de dolari pentru proiecte sportive în Gaza, iar Organizația Națiunilor Unite a promis 2 miliarde de dolari pentru asistență umanitară.
Fără palestinieni la masă
Consiliul pentru Pace include reprezentanți ai Israelului, dar nu și ai Palestinei – un detaliu care ridică semne de întrebare privind legitimitatea și eficiența mecanismului.
Hamas, care a reluat administrarea enclavei, a transmis prin purtătorul de cuvânt Hazem Qassem că adevărata probă a Consiliului va fi capacitatea sa de a obliga Israelul să respecte armistițiul și să permită reluarea reală a reconstrucției.
De cealaltă parte, premierul israelian Benjamin Netanyahu a avertizat că Hamas „va fi dezarmat într-un fel sau altul”, fie pașnic, fie prin forță.
Dezarmarea Hamas – cheia planului
Planul în 20 de puncte prezentat anterior de Trump condiționează reconstrucția de dezarmarea Hamas. Totuși, mișcarea palestiniană ezită să renunțe la armament, invocând riscul unor represalii israeliene.
Trump a declarat că în aproximativ 10 zile va ști dacă este posibil un acord cu Iranul, subliniind că „trebuie să existe un acord semnificativ”. Afirmația introduce o dimensiune suplimentară de presiune regională, în condițiile în care Washingtonul amenință Teheranul cu opțiunea militară dacă nu renunță la programul nuclear.
Astfel, Consiliul pentru Pace debutează sub semnul unui paradox: o platformă pentru stabilitate lansată în timp ce sabrele războiului sunt agitate.
Forță internațională de stabilizare
Trump a anunțat formarea unei forțe internaționale de stabilizare, care ar urma să acționeze inițial în Rafah, zonă controlată de Israel și grav afectată de conflict.
Președintele Indoneziei, Prabowo Subianto, a anunțat trimiterea a până la 8.000 de soldați. Obiectivul declarat este constituirea unei forțe de 20.000 de militari și instruirea a 12.000 de polițiști palestinieni.
Conducerea operațională ar urma să fie asigurată de un general american, secondat de un adjunct indonezian.
Ocolirea ONU?
Extinderea mandatului Consiliului dincolo de Gaza – pentru a aborda „puncte fierbinți” globale – a generat îngrijorări că noua structură ar putea submina rolul ONU ca principal forum al diplomației multilaterale.
Trump a încercat să calmeze criticile, afirmând că inițiativa va „consolida” ONU, deși SUA înregistrează restanțe la plata contribuțiilor către organizație.
Norvegia, anunțată inițial drept gazdă a unui viitor eveniment al Consiliului, a clarificat că nu se alătură formal inițiativei.
Atmosferă de campanie
Reuniunea a avut accente de miting electoral: muzică din playlistul preferat al lui Trump, de la Elvis Presley la Beach Boys, și pălării roșii inscripționate cu sigla sa. Mesajul transmis a fost clar – inițiativa face parte și din efortul liderului american de a-și consolida imaginea de „pacificator” pe scena globală.
Secretarul de stat Marco Rubio a sintetizat miza: „Nu există un plan B pentru Gaza. Planul B înseamnă revenirea la război”.
Pace condiționată, echilibru fragil
Consiliul pentru Pace pornește cu ambiții mari și resurse semnificative, dar cu multiple vulnerabilități:
- lipsa reprezentării palestiniene;
- incertitudinea privind dezarmarea Hamas;
- presiunea militară asupra Iranului;
- ambiguitatea surselor de finanțare;
- competiția implicită cu mecanismele ONU.
În lunile următoare, eficiența Consiliului va depinde de capacitatea sa de a transforma promisiunile financiare în reconstrucție concretă și de a gestiona echilibrul delicat dintre diplomație și forță.
Pentru moment, între miliardele anunțate și amenințările explicite, inițiativa lui Donald Trump rămâne suspendată între proiect de pace și instrument de influență geopolitică.
