Primăria Constanța vrea să se împrumute cu până la 110 milioane de euro, pe o perioadă de maximum 10 ani. Nu de la bănci, ci prin emiterea de obligațiuni, adică bani luați de pe piață, inclusiv de la cetățeni. Proiectul este inițiat de primarul Vergil Chițac și urmează să fie votat în Consiliul Local.
Oficial, administrația spune că este o soluție mai bună pentru buget. În realitate, documentele arată că orașul nu se împrumută pentru a construi ceva nou, ci pentru a plăti datorii mai vechi.
Din cei 110 milioane de euro, aproximativ 104 milioane merg pentru refinanțarea unor credite deja existente, luate de la BCR, BERD și Banca Transilvania. Restul de aproximativ 5%, adică 5,5 milioane de euro, este alocat pentru reabilitarea Teatrului „Oleg Danovski”, ceea ce înseamnă că banii nu merg spre dezvoltare, ci doar pentru întreținerea și renovarea unui obiectiv existent. Practic, orașul nu folosește împrumutul pentru proiecte noi, ci doar pentru a repara ceea ce există deja.
Administrația spune că, astfel, bugetul orașului va fi mai puțin împovărat în următorii ani și vorbește despre economii de aproximativ 260 de milioane de lei între 2027 și 2032. Dar chiar în documente se precizează că datoria nu va fi achitată complet, ci va fi refinanțată din nou, prin alte obligațiuni. Pe scurt, datoria nu dispare, ci este mutată mai departe în timp.
Se invocă ideea că fiecare generație va plăti o parte din datorie. În realitate, asta înseamnă că următoarele administrații și următorii contribuabili vor trebui să continue să se împrumute pentru a acoperi datoriile vechi. Nota de plată este amânată, nu ștearsă.
Un alt aspect important este că proiectul oferă primarului putere mare de decizie. El stabilește condițiile împrumutului: moneda, valoarea tranșelor, durata, dobânda și semnează toate contractele necesare. Consiliul Local aprobă doar suma maximă, fără să aibă un control real asupra detaliilor.
Primăria promite transparență și rapoarte publice, dar acestea vin după ce decizia este luată. Până atunci, constănțenii nu au o imagine clară asupra riscurilor.
Împrumutul este legat de dobânzi variabile, în funcție de EURIBOR. Asta înseamnă că, dacă dobânzile cresc, costurile cresc automat și sunt plătite din bugetul local. Într-o perioadă economică instabilă, acest risc este real și cade direct pe umerii orașului.
Administrația dă exemple din alte județe, precum Cluj, unde s-au emis obligațiuni. Dar documentele nu arată clar că situația Constanței este comparabilă, mai ales în condițiile în care orașul are deja datorii mari și probleme legate de sistemul de termoficare.
Chiar Direcția Financiară recunoaște că acest împrumut nu este unul de dezvoltare. Este un împrumut pentru refinanțare și reabilitări, adică pentru cheltuieli care nu aduc bani în plus la buget. În esență, orașul se îndatorează mai mult pentru a-și rezolva probleme anterioare, decât pentru a-și asigura dezvoltarea viitoare.
Împrumutul de 110 milioane de euro nu este o simplă chestiune tehnică. Este o decizie politică importantă, cu efecte pe termen lung. Indiferent cum este prezentată, această datorie va fi plătită de constănțeni, prin taxe, impozite și prin mai puțini bani pentru investiții în anii care vin.
Când aproape toți banii merg pe datorii vechi, iar investițiile sunt minime, întrebarea este una simplă: de ce ne împrumutăm? Până când această întrebare nu primește un răspuns clar, proiectul rămâne un pariu riscant făcut pe banii orașului.
